Imi place foarte mult un anumit moment de pauza: cand cineva incepe sa spuna o poveste si apoi se opreste un pic, pentru a face un gest: se intinde sa ia un pahar, isi aprinde o tigara sau isi opreste telefonul. Tu ramai cu gura cascata, in asteptare. De multe ori povestea care urmeaza nu se ridica la inaltimea momentului de asteptare, dar asta nu e important. Uneori sunt mai frumosi fluturasii din stomac dinainte de intalnire, decat intalnirea in sine.
Cat de frumos e la cinema Capitol, cu iepurii care alearga pe unde au chef si senzatia de parasire prietenoasa care te cuprinde cand intri in cerc. Parca e dintr-un film cu muzica semnata Danny Elfman. Nu mi se pare deloc un loc sinistru. Am terminat acolo un film cu noua mea camera Colorsplash care seamana cu un mic uscator de par Diana. Si acum am un poster colorat cu o printesa mustacioasa pe perete, gasit un cutia aparatului. Sunt curioasa ce poze o sa iasa din filmul din Exakta. Sper sa iasa niste poze "grele" pentru ca, Doamne, cat de greu e aparatul ala!
Se pare ca sunt nascuta in generatia Y, dar eu simt ca facand parte din generatia X. Obiectele nu conteaza prea mult pentru mine, ma folosesc de ele si, sigur, imi pare rau daca le pierd, dar pot oricand sa am altele sau pot oricand sa nu mai am nici un obiect si sa nu le duc dorul. De aceea nu o sa ma cramponez niciodata de ceva material pentru ca pot trai foarte bine fara.
Sa stiti ca pana la urma totul este gratis. Si intre nefericire si fericire "ne-ul" joaca doar rol de pod.
Posturile din vacanta raman fara comentarii pentru ca nu am timp sa le moderez.
