Iata, dupa cum zice un stravechi proverb aztec, ca s-a aratat si soarele pe strada mea. Noroc cu optimismul meu pozitiv care da roade exact cand trebuie si viata mi-a dat exact ce am vrut, exact ca-n horoscopul Formulei As!
O saptamana groaznica tocmai s-a incheiat. Aveam doua finaluri posibile: unul fericit si altul nefericit. Era cat p-aci sa iasa ala nefericit. Sa ma mut din draga mea casa oribila, sa ma cert definitiv cu Ruki, sa-mi petrec tot restul anului in depresie cumplita, fara cea mai buna prietena si mai ales decisa sa nu mai am niciodata o cea mai buna prietena, sa fiu o inacrita care rade cinic, sus intr-un balcon, la oameni. Va dati seama, in conditiile astea ar fi trebuit sa renunt la mintea de ceai, pentru ca as fi dezvoltat o minte de otet! Si toata lumea care ar fi citit pe aici ar fi avut senzatia de "gura punga" dupa fiecare post.
Acum scriu cu o floare de regina noptii prinsa in bentita, drept in mijlocul capului, si dau din picioare in gand de fericire. Mai am 2 saptamani de vacanta. N-am bani dar e bine. Alti oameni se duc in Guatemala, Hawaii sau Africa. Ce destinatii marunte si banale! Caci eu voi calatori la Focsani, Pitesti, Transfagarasan si cine stie ce loc exotic din Romania, al carui nume inca nu mi-a fost dezvaluit de soarta.
