Cea mai placuta saptamana de pana acum. Dupa o perioada in care am simtit ca am pietre in ochi si am dus numai munti in spinare, in timp ce in capul meu se rasucea cel mai nemaipomenit maelström, in sfarsit acum e liniste. In seara asta mi-am dorit ca drumul spre casa sa dureze o noapte intreaga, sa merg prin racoare in timp ce in urechi cantaretii imi ziceau "and you give yourself away". Si chiar asta faceam. Totul devenise perfect: trotuarul murdar, cu pete in forma de flori si usi deschise, ferestrele calde si galbene pe care se unduiau mirosurile de fripturi, ardei copti si par uscat de foehn, mana mea care tinea o plasa cu cele mai minunate 4 printuri primite tocmai din Suedia ( multumesc, draga, draga Iulia :). As vrea un an intreg de astfel de momente perfecte si inutile. Promit sa nu ma prostesc, promit sa nu ma obisnuiesc cu binele, promit orice, doar mai da-mi astfel de seri.
No comments:
Post a Comment