O seara perfecta este cea in care nu se intampla nimic

Sa-ti prinzi parul intr-o coada de iepure si sa deschizi calculatorul, sa dai drumul la muzica si picioarele sa se odihneasca pe covor
Sa bei ceai cald si sa lucrezi seara, cu fereastra deschisa pe care intra aer de toamna. Sa nu se auda masini, doar pantofi care calca pe piatra si rasete.
Sa nu te intristeze nici o melodie; sa descoperi 1, 2, 8 melodii noi care-ti plac, sa umpli un folder de muzica noua.
Sa nu ai griji, lucruri rautacioase pe suflet, amintiri chinuitoare, sa nu te mai simti dator nimanui, sa lasi totul sa vina si sa treaca precum o fluturare de perdea.
Sa te apuce fericirea gandindu-te la viitor, viitor care nu te prinde cu planuri marete, dar cu liste intregi si fosnitoare de dorinte. Sa stii ca o sa fie bine si d-abia astepti sa vezi ce o sa se intample in continuare. Sa ai senzatia aia: 1000 de lingurite care se rasucesc in cana din stomac si sentimentul ca e ceva foarte bun care asteapta dupa colt. Si sa nu planifici nimic.
Nu am mai avut o astfel de stare senina si fara griji de cand eram in ultimul an de facultate si stiam ca vin vremuri bune. Dar e clar ca toamna e un anotimp care-mi prinde bine, o lunga tragere de suflet inainte de iarna.