Despre spaimele unei fiinte care nici macar nu are o denumire stiintifica

In fiecare trompeta, trombon, teava sau nas salasluieste o mica vietate careia ii place sa stea doar in curent. In acel iures de du-te-vino pe care-l cunoastem cu totii din autobuze si metrou. Asa se simte ea fericita si utila, in vuiet si harmalaie. Pentru ca n-are nimic de facut, tropaielile celorlalti ii dau un scop. Cand e prea liniste, ii tiuie urechile si incepe sa se teama pentru ca ramane doar ea cu sine insasi. Si asta nu-i place, sa descopere ceva despre ea, sa locuiasca un timp in ea si sa vada cum e. Sa vada ca e doar o mica fiinta ciudata care traieste intr-un loc bizar si poate nu e asta ce si-a dorit. Mai bine in zgomot, in galagia care acopera gandurile si face zilele sa treaca repede.