Duminica de septembrie

Simt parfumul ceaiului verde, pus la racit langa geamul prin care intra aerul rece, de toamna, un aer cu o nuanta galbuie, nu albastra ca iarna sau verde ca primavara si am grija ca perdeaua care flutura sa nu intre in cana. Si mai simt mirosul prajiturii cu coaja de portocala de pe farfuria alba, a sapunului cu lapte si unt de shea de pe mainile mele, a parului care se usuca singur, prins intr-o coada in mijlocul capului, ca un copac singur pe o campie neagra, dupa ploaie. Lemnul mesei inca miroase vag a nuca de cocos, dupa ce l-am sters ieri de praf iar din parchet vine o mireasma vaga de lamaie. Prosopul ud zace pe pat, miroase a bumbac ud si a sampon cu scortisoara. Si din bucatarie vin aburii din apa inca fierbinte din ibric, mirosul de fier incins care a calcat haine curate si de paine pe care am prajit-o un pic prea mult