Pai nu-i chiar atat de rau :)

Cred ca suntem niste oameni extrem de curajosi. Uneori ne cade cerul in cap si totusi ajungem seara acasa zambind, ne punem plasturi si asteptam sa ne treaca durerea. In fiecare zi trebuie sa facem fata stirilor dezastruoase, oamenilor carora nu le pasa de noi, oamenilor care nu ne asculta, zgomotelor mult prea puternice, aerului negru, vestilor proaste, golului din buzunare, sutelor de bucati de hartie unde scrie cu litere mici, colorate si dubios de vesele ca datoram bani, gandurilor tradatoare din propriul cap. Si totusi o luam de la capat si mai gasim putere sa ne placa un lucru sau un om, sa mai bem un pahar de vin rosu ca si cum am bea un pahar de aer rosu, sa ne mai indragostim de cineva nepotrivit sau potrivit, sa mai cautam melodii, sa nu ne mai suparam atat de mult, sa nu ne mai plictisim de toti si de toate.
Aseara asteptam sa fiarba apa si aburii miroseau asa frumos, a cald si a acasa si eu eram praf din orice punct de vedere ai fi privit lucrurile. Si-n loc sa ma prabusesc in pat si sa adorm ca sa uit, am inceput sa caut pe net informatii despre parfumuri care ar putea mirosi ca aburii aceia prietenosi. Si asta-i tot. Imi plac lucrurile frumoase si simple pentru ca sunt mereu acolo, gata sa-ti aduca aminte de ceea ce conteaza.