Despre blog, cu dragoste

Foarte multi oameni m-au intrebat de ce nu scot mai mult din blogul asta daca tot are cititori si potential. De ce nu profit si nu ma bag in seama? Si nu pot sa accepte faptul ca eu nu-mi doresc asta.
Sunt mai ciudata. Imi place sa fiu laudata si apreciata, dar in acelasi timp nu-mi convine pentru ca nu-mi place sa fiu "pe val". Nici nu inteleg de ce e atat de important sa fii acolo sus, sa te vada toti si sa te comenteze. Eu stiu deja cine sunt, cat pot si ce vreau.
Poate ca blogul meu mic si fara domeniu propriu ( eu stau si in realitate in chirie, nu e nicio rusine sa fii chirias) e citit cu placere si pentru ca nu vrea nimic de la nimeni. El vrea doar sa fie scris, e un exercitiu de perseverenta si de narcisism, dar, in acelasi timp, da si ceva inapoi. Chiar daca nu schimba vieti peste noapte :) E locul unde eu fac terapie cu mine insami ca sa pot sa-mi raman intreaga si reuseste sa faca terapie prin asta si cu altii.
Si nu o sa am in continuare domeniu platit. Si in continuare nu o sa scriu posturi platite si nici la conferinte nu o sa ma duc ( decat daca o sa fie una despre cum e sa fii iren, e singurul lucru la care ma pricep cel mai bine).
Si pentru cei care cred ca ma irosesc pentru ca nu exploatez toate posibilitatile: ma simt extraordinar de bine fara sa ma gandesc mereu cum sa profit de toti si de toate. Si cred ca as fi extrem de caraghioasa daca as incepe sa dau sfaturi despre cum sa ai succes. Succes in ce? In a fi eu insami si a nu nu ma rusina de viata mea? Scopul meu nu este in continuare sa scot cat mai multi bani din piatra seaca, ci sa am cat mai putine griji care inraiesc si obosesc, sa fac ceea ce-mi place si sa dorm noaptea linistita. Ma tem ca e un scop pe termen lung extrem de greu de inteles pentru foarte multa lume.
Ma gandeam intr-o seara cat de mult imi place sa scriu despre nimicurile care aduc fericire. De ce nu exista meseria de nimicar? Poate ar trebui sa ma fac negustor de maruntisuri. Sau punct de sprijin. Ce frumos ar arata o carte de vizita pe care scrie: Iren - Punct de sprijin.