Racelile mele au o nuanta portocalie si calda, de poza veche. Probabil de la mirosul de portocale si portocaliul galbui pe care-l lasa ele pe farfurie, mirosul auriu de miere cu scortisoara, supa aburinda, vitamina c care sfaraie in apa si fervexul care plonjeaza in cana de ceai. Nu mai am miros de vreo 4 zile. Cand si cand revine atunci cand decongestionantul nazal din apa cu sare de mare imi aduce aminte de corp incins intins pe nisipul fierbinte.
Mai simt miros portocaliu de la veioza aprinsa, ascunsa dupa un colt ca sa nu supere cu lumina ei pe nimeni si de la pastilele pentru gat, rotunde bomboane cubaneze cu gust un pic amar. De la mentolul de vaporub care intra in tesatura pijamalei si care cu timpul se transforma intr-o menta dulce si calda.
Racelile nu sunt chiar atat de rele atunci cand se transforma peste noapte in prilej de rasfat. Ca-n copilarie, cand d-abia asteptam sa ma doara un pic in gat ca sa lipsesc toata saptamana de la scoala.
No comments:
Post a Comment