Vopsire interioara

Vopsitul lemnului ma relaxeaza mai mult decat un somn bun. Imi pun muzica frumoasa si incep sa meditez cu pensula in mana si borcanul de vopsea langa mine. Meditez e anapoda spus, pentru ca e mai mult un dialog interior cu mine, uneori o cearta, alteori o discutie sfatoasa. Daca m-ai inregistra in timp ce fac asta, as putea sa-mi vad sprancenele cum coboara si se ridica in functie de gandurile care zboara in toate partile. Imi fac ordine in lume, ma tot gandesc cum sa repar greseli si pe unde s-o iau cand am impresia ca am ramas fara solutii. Si pensula coloreaza molatec si pe masura ce golurile lemnului sunt umplute cu vopsea, intrebarile mele se descalcesc si capul meu are din ce in ce mai putine noduri. Eu pun vopsitul in cutia talentelor mele neobisnuit de utile.