Daca...

Pentru ca sunt nascuta pe 17 ianuarie, de Sf. Anton ar fi trebuit sa ma numesc Antonia evident. Nu mi-a placut niciodata numele de Anton. Motivul este destul de idiot. Verisoara mea avea o papusa-baiat, imbracat intr-un costumas verde-inchis si atzos, fara par, adica parul era tot de plastic. Pe nume Anton. Ne enerva atat de mult pe amandoua incat il bateam mar de obicei(ciudat, acum am regrete ca bateam o papusa). Ma gandesc insa ca daca ma numeam Antonia as fi avut in mod sigur o altfel de viata decat ca Irene, pentru ca evident o Antonia nu poate trai la fel ca o Irene. O Antonia probabil ar invata cu usurinta sa joace poker ( si n-ar mai uita odata ce a invatat), ar bea cafea si ar stii italiana, ceea ce i-ar prinde bine cand ar cunoaste in Italia un bulgar aflat acolo la studii. Ar fi studenta la Agronomie, la horticultura. S-ar bronza pe acoperisurile casei, fara sa-i pese de muncitorii care toarna smoala pe un bloc de vizavi si ar calatori mult, mult. Cu cortul. Nu i-ar pasa cand manusile i s-ar scamosa si nu si-ar calca blugii in fiecare dimineata. Ar avea o geanta pe care si-ar pune insigne si iarna ar purta pe deasupra haine un sal cu franjuri verde inchis, usor atzos (observati legatura inconstienta cu papusa Anton). Ar trai o viata boema si usor promiscua, dar foarte libera. Si probabil ar avea multe prietene, cu care ar calatori in Irlanda si ar asculta formatii de care eu n-am auzit niciodata. Si probabil s-ar gandi ca daca s-ar numi Irene ar avea o altfel de viata.