Sunt inca la serviciu si mai am inca de lucru. Si ma gandesc la cai verzi pe pereti. Mai ales ma gandesc ca din martie Criz nu o sa mai fie colega mea. Iar asta ma intristeaza mai mult decat credeam. Dintr-un motiv inca tinut secret de univers nu pot pastra nici o fata in viata mea. Cum ma imprietenesc cu o fata, ea pleaca. Din tara, din cercul meu de prieteni, de la serviciu. Cea mai buna prietena a mea s-a casatorit si a plecat in Franta. Legatura a tinut cat a tinut apoi a disparut. Vorbeam la inceput des pe messenger. Apoi mai rar pentru ca ea avea tocanita pe foc. Apoi pentru ca a inceput sa lucreze. Cealalta cea mai buna prietena mea, tot asa, s-a casatorit. Ea nu a plecat din tara. Dar e ca si cum ar fi in Honolulu. Pentru ca nu ne mai vedem deloc. Celelalte prietene mai putin bune ori au un program foarte incarcat de munca ( la fel ca mine) ori sunt pe cale sa se casatoreasca. Nu stiu ce e cu maritisul asta. Cum te casatoresti pari sa dispari intr-o gaura neagra din care mai iesi uneori ca sa te vaiti de feluri de mancare, probleme cu banii, socrii, cheltuielile, bolile barbatului, ratele la masina sau frigider. Si cum pun si eu mana pe o alta prietena, ea se decide ca nu-i place sa fie copywriter si pleaca pe taramuri mai bune si mai pline de timp liber ( si carti de munca). Acum ma intreb eu cu cine ma mai duc la supermarket? Cu cine mai impart cele mai bune caramele din lume? Cu cine mai fac bloody mary si gatesc floricele nesanatoase la cuptorul cu microunde? cu cine ma mai duelez cu baghete de dirijor? Cu cine mai rad in bucatarie si ma vait de toate cele? O sa-mi fie dor de ea :(.