De pe drum

Exista niste oameni pe care as vrea neaparat sa-i cunosc. Sunt convinsa ca avem multe in comun. Sunt oamenii care se aduna sa priveasca oamenii care se imbulzesc sa urce pe scara pe rulanta, care fug sa prinda metrou, masina, care se imping sa incapa ei primii pe usa, sa fie ei primii, sa castige niste secunde in plus, calcand alti oameni pe picioare, imbrancindu-i si dandu-le fularele pe jos. Noi, cei care nu ne grabim decat acolo unde avem loc. Majoritatea sunt barbati trecuti de 40 de ani, cu sepci in cap si fulare in carouri, haine bine croite, maro sau verde inchis. Majoritatea suntem infofoliti, pentru ca oamenii care nu se grabesc sunt destul de frigurosi. Si avem intotdeauna haine cu buzunare.

Buzunarele...imi plac la nebunie buzunarele, aproape la fel de mult ca nasturii si acoperisurile. Din pacate majoritatea hainelor mele au buzunare mici, nepractice, unde nu-mi pot tine nici mainile, nici biletele vechi de cinema sau bomboanele fosgaitoare. Sunt mai mici decat dictionarele de buzunar. Imi place sa ma uit la buzunarele oamenilor. Unii au buzunare trecute prin razboi, ce par sa se destrame si sa se scurga pe pantaloni in jos, ca melasa. Altii au buzunare sanatoase, de haine trecute de prima tinerete, parca sunt cusute cu parame. Sunt si buzunare-bijuterii, in care fetele isi tin degetele indecent de roz, in care daca aluneca un inel, el nu se pierde. Dar sunt si buzunarele-violatoare de maini, care-ti lasa rani si murdarie pe piele. Peste toate vegheaza insa Marele Buzunar, care are pentru fiecare om buzunarul pe care acesta il merita.