Silence, please!

Jumatate din vagonul metroului era ocupat de surdomuti. Intai m-a frapat linistea, se auzea doar zgomotul facut de metrou, apoi m-a frapat forfota nonverbala din jurul meu: semnele facute rapid, miscarile corpului mult mai exagerate. Parca se auzea un falfait de aripi neincetat. Asta m-a facut sa ma gandesc la ultima data cand am reusit sa comunic cu cineva in alt fel decat prin vorbe si n-am prea reusit
(bineinteles, vorbesc de comunicarea face to face).

Este foarte greu sa gasesti oameni cu care sa taci si sa te simti confortabil si care, mai ales, sa nu se simta obligati sa compenseze tacerea ta. Uneori ma simt atat de bine incat nu am nimic de zis. Nu consider ca trebuie sa turui nonstop si pauzele moarte considerate "jenante" dintr-o conversatie nu ma deranjeaza deloc. Numai ca am dat aproape numai peste persoane care cred altceva.

Am avut un prieten care percepea toate pauzele astea moarte drept un esec personal, el considerandu-se un mare entertainer. Ca atare orice discutie trebuia sa curga ca un rau, fara sa intalneasca nici un hop sau o cotitura. Si trebuia sa fie obligatoriu amuzanta! Orice subiect terminat, trebuia urmat in secunda urmatoare de un alt subiect. Toate intalnirile cu el erau epuizante din punct de vedere al comunicarii. Simteam presiunea atat de mare, incat nu de multe ori ma duceam la intalniri cu temele facute: liste mentale de subiecte posibile, cat mai variate, de conversatie :)) Am reusit insa sa pun piciorul in prag cand a fost vorba de filme. La tacerea din timpul filmului nu o sa fiu niciodata pregatita sa renunt.

In ultima vreme simt din ce in ce mai mult fizic nevoia sa tac si sa zambesc mai mult. Si sa vorbesc mult mai incet, pentru ca nu numai ca am devenit mult mai nervoasa si vorbesc mult mai rastit, din te miri ce, am inceput sa vorbesc si in mod obisnuit mult mai rapid. Parca prin vorbele mele trece un tren rapid. Este prea obositor pentru mine ritmul asta pe care nici nu stiu cine mi-l impune: locul de munca, oamenii din jurul meu care se invart prin viata ca niste titirezi, faptul ca in ultima vreme 90% din comunicarea mea se petrece online, unde trebuie sa tastezi repede si cat se poate de corect daca vrei sa ai o conversatie cu sens? Toate ritmurile astea se aduna si te trezesti ca ajungi sa faci totul in graba. Si nici macar nu e ritmul distractiv al unui carusel! :(