Ma doare inima dar in weekend voi strange bradutul meu de Craciun perfect si plin cu de toate. Sa ramana insa locul gol? Cand eu am acum un set de beculete rosii, perfecte pentru o atmosfera speciala? Asa ca in ultima zi de vacanta m-am decis ca in timpul anului, in locul bradului, sa tin impodobit un annual minimalist tree. Dar un copacel facut de mine. M-am apucat si am desenat repede o schita groaznica a copacelului minimalist. Asa ca m-am apucat sa caut prin casa materiale. Am gasit doua bare de metal, o aschie mare dintr-un toc de usa si niste coaste din scheletul unui pat. Nu aveam ce sa fac cu astea. Pana una alta am pus beculetele pe niste ramuri cu muguri, vechi de vreo patru ani, care colcaie de praf, dar arata foarte urat. Plus ca sunt atat de uscate ca mi-e frica sa nu ia foc de la beculete. Dar lumina e tare frumoasa. Asa ca m-am apucat si mai abitir sa ma gandesc cum sa fac minimalistul copacel, ca desi minimalist, se pare ca nici macar pentru el nu am materiale. Sa-l fac din sarma? Mama a venit cu ideea geniala sa punem beculetele pe telul de batut albusurile, eventual sa facem un copacel sub forma unui tel imens :)) Ceea ce trebuie sa recunoasteti, este o idee originala pentru ca nu tine nimeni in casa teluri impodobite. Dupa aceea am pus la uscat niste tulpine de crizanteme gigantice si m-am gandit sa fac din ele un copacel. Dar a iesit un fel de matura, de fapt nici macar o matura: o maturica cheala. Azi a fost urat, dar cred ca maine ma duc in parc si ma intorc carand dupa mine o creanga imensa, cu ramuri cat mai rare si mai stinghere. Desi tot nu o sa fie solutia perfecta. Doamne, ce ciuda imi este uneori ca nu sunt tamplar! :(
Aici este schita cea oribila a copacelului, care nici macar nu este exacta, pentru ca in realitate voi construi un copacel si mai amarat ( dar poza este facuta la lumina beculetelor de craciun).
ps: fara legatura cu postul, uitati jucaria mea preferatacu care m-am jucat eu astazi, plina de sadism. da, si are la inceput un copacel asemanator celui de care va vorbeam :))
5 comments:
Doamne, cat m-am putut juca! I feel guilty :D
Povestea cu luminile de Craciun m-a bantuit si pe mine, dar la figura (izomorfismul) cu telul urias impodobit nu m-am gandit. Am pastrat luminile fara sa le dau si forma pomului si recunosc ca le-am mai aprins si in timpul anului. Cand am vrut eu.
simpatic joculetul indeed; am gasit intamplator o fotografie cu mai multi copacei de genul ala aici si mi-am adus aminte de postul tau :)
da, dar copaceii astia par tristi :( al meu o sa fie cu gura pana urechi :P
cuta la ikea... au ceva care mi-a adus aminte de postul tau la pagina 258 a catalogului, pe care il gasesti pe www.ikea.ro
Post a Comment