U(n)mar

Cea mai sigura parte a corpului: umerii. Fie ca sunt rotunzi ca merele pe jumatate verzi, ascutiti ca niste ace de gamalie, luciosi ca niste polonice, aspri si rosii ca niste colturi de casa din caramida, sau moi, ca nasurile de burete ale papusilor de teatru, cu ridicaturi si cucuie, ca niste domnisoare desenate de Picasso. Iti poti sprijini fruntea de ei, sau urechea. Ei estompeaza zgomotele de televizor, de conversatii, scartaitul parchetului si rotunjesc in norul de fum de tigara o bresa de aer respirabil. Miros a piele calda si sapun, a tesatura de mercerie, a canapea catifelata, a etichete, a nasturi luciosi, pe care-i poti rontai daca te simti copilareste fericit. Iti poti freca de umeri ochii obositi, iti poti inmuia obrazul de forma lor tare si poti da repede din cap, pana cand te ciufulesti si nu mai vezi nimic din cauza parului. Pe un umar poti adormi si-l poti saruta prin haine.