Monday, January 15, 2007

Prime number

A ajuns si la mine leapsa cu cele 5 lucruri secrete ( tainuite ;;) data de bliss

5) pe cand eram eu asistenta univ. imi cam placea un student ;;). Dar evident fiind o persoana deosebit de corecta, mi-am zis ca nu e etic, ca e mai mic cu 5 ani decat mine si l-am lasat in pace. Era foarte dragut, intr-un mod intelectual, foarte destept si serios si avea un nume care-mi placea foarte mult. Mai jos aveti o incercare de schitare a portretului lui :))) Arata cam asa, oamenii cu imaginatie o sa treaca peste oribilitatea desenului meu si o sa-si dea seama ce am vrut sa realizez! Chiar daca acum nu mi-ar mai fi student, chiar daca din intamplare l-as reintalni, tot ar fi cu 5 ani mai mic decat mine. Not good :p Asa ca-l trec in partea cu regrete frumoase.


4) Imi este foarte frica de Spiderman. De cand eram mica si ai mei se duceau la cinema sa vada un film cu el si voiau sa ma forteze sa vin si eu. Eu ma uitam la desene cu Mihaela, unde aparea un lup foarte stilizat, cu voce de tenor care pe mine ma speria groaznic. Si cumva am facut o asociere intre lup si bietul Spiderman, am inceput sa plang isteric si gata, fobia a fost formata. Culmea este ca, de curand, am revazut din greseala episodul cu lupul si Mihaela si Scufita Rosie ( Doamne, ce fuste scurte pot sa aiba fetele in desenul asta :|) pe jetix si am ras cu lacrimi. Dar la filmele cu Spiderman tot nu ma pot uita ( priviti insa ca-i scriu numele cu majuscula, e o frica plina de respect)

3) Am tinut un jurnal secret pe tot parcursul liceului ( secret ca secret dar era citit destul de des de catre toata familia mea cred :)) Acest jurnal este cel mai banal si plictisitor jurnal din toate cate exista pe acest pamant. In el este vorba doar despre baieti. Nu am inima sa-l arunc, dar nici sa-l recitesc nu pot, ca ma calca pe nervi. In prezent, face umbra pamantului degeaba intr-o cutie galbena. Se vede treaba ca ma pricep un pic mai mult doar la tinut jurnale publice.

2) Plang foarte des, uneori fara motiv anume. E de ajuns sa ma uit la luna de exemplu. Se pare ca a ajuns modalitatea mea preferata de descarcare a nervilor adunati. Dar uite ca merge: inca nu am nici un fir de par alb.

1) Nu am suparari medii, doar suparari de scurta durata, suparari de foarte lunga durata si suparari definitive. In plus sunt o suparata-cameleon. Daca dau de un om suparacios si certaret il imit inconstient si devin si eu la fel. Asa ca incerc din rasputeri sa dau jos cameleonul de pe mine :P.

10 comments:

kit said...

Am vazut cu ochii mei cum un copil a dat nu numai de pamant, dar si de toti peretii cu Spiderman. Si-apoi l-a si calcat cu ghetutele lui necrutatoare. Esti razbunata.

Irene said...

:( da, sunt razbunata, cu ce pret insa? cata barbarie :|

NetBoy said...

Post-ul asta ma face sa cred ca mai am sanse sa trec la analiza :D

gigix said...

nuuuuu!...
"pe cand eram eu studenta imi cam placea un student ;))" vs. "pe cand eram eu asistenta univ. imi cam placea un student;))" ... 'ti-ar adevarul istoric si corect politic sa-ti fie, ca prima formulare m-a facut pe mine si pe rasul meu sa ma scutur cateva minute bune :/

Irene said...

:D asta e post scris la oboseala, de unde trilioanele de greseli care au trebuit editate.

Probably me said...

Pe mine mă amuză să-mi închipui toată familia ta (cu căţel, cu purcel) adunată seara în sufragerie, tatăl citind din jurnal imitînd vocea ta şi toată lumea ţinîndu-se de burtă de rîs.

bliss said...

ce daca e cu 5 ani mai mic? maybe you two are soulmates :)

jane said...

faza cu jurnalul se aplica si in cazul meu... mai putin partea cu cititul acestuia de familie (sper!). si oarecum partea cu supararea. urasc sa stiu k e suparat oricine pe mine, dar si mai tare urasc faptul k atunci cand ma supar pe cineva, nu i-o pot spune, si tin totul in mine...:(

Irene said...

:))) probably me, nu e exclus! :))

Anonymous said...

well, o sa vezi ca , inaintand in varsta, o sa plangi cand vezi copipi mici si draguti, chiar la imnul de stat, faze de astea;)