Thursday, July 03, 2008

Nu toate ceasurile dau valoare timpului


Cand eram mica ceasul de mana mi se parea un lucru tare de pret. Gasisem niste ceasuri mici si vechi prin casa, toate stricate, pe care le purtam cu mandrie pana cand ai mei mi-au cumparat de ziua mea un ceas roz, electronic, pe numele lui Quartz. Cand l-am deschis si i-am descoperit rubinele ceasornicaresti, lucind stins ca niste organe sanatoase, am fost foarte mandra de el. Si am suferit mult cand o saptamana mai tarziu, ceasul a decedat din cauza frigului de ianuarie. Se pare ca avea niste baterii bulgaresti foarte proaste. L-am tinut multa vreme intr-un sertar, alaturi de niste ambalaje vechi de ciocolatele AfterEight si un spray 8x4 gol, caruia ii mai miroseam din cand in cand capacul. Apoi a venit revolutia si magazinele s-au impodobit cu ceasuri. Avand de unde sa aleg, nu mi-au mai trebuit ceasuri de mana. Dar acum, 20 de ani mai tarziu, imi doresc iar sa am un ceas. Dar de data asta vreau sa-l port pe post de brosa si sa-l simt ticaind la piept. Nu prea mai percep cum trece timpul asa ca vreau sa-mi angajez un ceas ca sa-mi atraga atentie asupra minutelor care se scurg pentru ca eu sa le ignor.
Se pare ca acum vreo 100 de ani niciun domn adevarat nu ar fi riscat sa fie surprins purtand un ceas de mana. Pe atunci gentlemanii adevarati purtau doar ceas de buzunar cu lant, pe care-l scoteau cu eleganta si demnitate ori de cate ori trebuia, pocnindu-i capacul de bronz sau de aur.
Ceasurile de mana erau niste podoabe pentru femei, niste bijuterii nedemne si nu instrumente serioase de masurat ceva atat de important. Timpul trebuia luat in mana si tinut cu respect, atunci cand aveai nevoie sa stii in ce moment te afli.

9 comments:

ruki said...

cum mai stie irenul sa scrie frumos!

Anonymous said...

Personal sunt mai degraba inclinat sa apreciez evolutia femeilor decat a ceasurilor de mana - daca este sa luam drept reper poza asta veche de 100 de ani.

/cue little-girl-panic-scream

Anonymous said...

stie sa scrie frumos dar ASAAAAA de incruntata merge la servici... ;)
sunt si eu un anonim care o mai intalnesc.. pentru ca amandoi intarziem cu orele la servici...de mine stiu sigur ... :D

azi pe la 10 si 11' te-am vazut prin aviatorilor in fata la leumi... si tot pe-acolo te vad intarziind ...
NU MAI FI ASA INCRUNTATA!! si uita-te la oamenii care trec pe langa tine... poate vor sa-ti traga cu ochiul ;)

comanu said...

tic tac cu mai mult de 2 bucurii.

Iren said...

mie-mi place incruntarea. eu sunt intotdeauna incruntata si grabita dimineata si neincruntata si grabita seara.
numai ca eu nu sunt niciodata in intarziere. incep foarte tarziu serviciul :)

Anonymous said...

deci ai cuvântu meu, ostrogoato de zen, că am intrat pe blogu tău fără să-mi dau seama unde am intrat, am crezut că eram în altă parte, al tău n-are nici o legătură cu cel pe care credeam că sunt, faptul că sunt alăturate e o simplă întâmplare, şi am intrat şi citeam şi stilu aducea, pentru vreo câteva rânduri, până văd "foarte mândră". de la insul care are blogu ăla n-am nici o surpriză să aud chestii formulate femeieşte şi zic ia uite că azi e fantezist.
şi mai citesc şi încep să fiu enervat de stil şi îngreţoşat şi chiar şi mai enervat şi plictisit bleah, că ia uite că seamănă cu iren, boule.
şi mai dau de rotiţă în jos până să-mi dau seama că chiar sunt pe blogu tau.
ca să vezi că are importanţă să ştii cine ce scrie.

(comentariul ăsta n-are nici un sens.)

Twain said...

M-ai lovit la detaliul cu sprayul gol pe care il tineai doar sa-i mirosi capacul :) Foarte proustian.

Eu am un ceas barbatesc primit de la un baiat special acum 12 ani care mai merge si acum. Mi-a spus atunci ca e din Germania si m-a impresionat. Si acelasi baiat (devenit barbat), desi apreciaza iubirea mea netarmuita pentru ceasul vechi, mi-a luat de curand unul feminin cu baterie solara, pe care ti-l recomand si tie cu caldura -- asa nu ramai niciodata fara baterie, mai ales ca esti tu insati atat de solara :)

Iren said...

raluca: un ceas care poate sa se uite la soare. ia sa caut eu asa ceva.

Anonymous said...

frumoasa viziune asupra timpului...intamplator am deschis pagina blogului tau, fiind "captat" de cuvintele "minte" si "ceai"( o combinatie draga mie, fara a cauta de data asta insa vreo informatie a vreunui sortiment de ceai..:) )si post-ul care m-a atras cel mai tare la o prima vedere a fost cel legat de TIMP, notiunea aflandu-se oarecum in sfera "intereselor" mele.
apropo de timp si ticaitul care da tempo-ul timpului, in urma unei experiente asemanatoare scrisesem niste versuri si o melodie la terminarea anilor de liceu...
toate bune si spor la cuvinte frumoase si sincere