Cand eram foarte mica vacantele aratau asa: la mare, la munte, la tara. La tara era ultima destinatie datorita unei alergii misterioase care ma facea disfunctionala si datorita careia eram inchisa in casa pana cand ajungeam sa arat iar ca un copil normal, fara pete, umflaturi si alte chestii deloc placute nici macar la descris. Pe atunci nu se stia cauza alergiei mele ( ulterior ne-am dat seama ca sunt alergica la muscatura de purici de fapt) de aceea eram un fel de "femeia cu barba" a satului in sensul ca venea lume cale de 7 sate sa vada ciudatenia de copil cu alergie de neidentificat. Ceea ce, evident, era total neplacut. Stateam in batatura, in mijlocul unei multimi intrebatoare, care-si dadea cu parerea si punea mana pe mine. Cum sa nu lase sechele asa ceva?
In afara de asta insa, la tara era deosebit de placut. Uneori fratele ma urca intr-un prun si ma lasa acolo, pana cand imi auzea cineva tipetele si ma dadea jos. Sau tot fratele meu ma obliga sa ma joc cu el de-a razboiul dintre corcoduse. De obicei el era cu corcodusele rosii si eu cu cele galbene, pentru ca ale mele erau de obicei mai coapte si cand arunca cu pietre in ele se faceau praf. Si evident el castiga razboiul. Foarte interesant era cand ma obliga bunica sa ma duc la biserica. In mijlocul babelor urmau nenumarate miscari de "sus, in genunchi, sus, in genunchi". Un fel de aerobic religios cu babe si cu mine. Din acest motiv azi nu mai merg deloc la biserica.
Apoi mai era Nuca ( pe numele ei din certificatul de nastere Nicolita). O fata mai mica decat mine dar care pur si simplu ma teroriza. Aducea o patura ( plina de purici evident),ma impingea pe ea si eu trebuia sa-i povestesc de cum este in Bucuresti. Unde ea visa sa ajunga actrita.
Aveam si un leagan, pus strategic intre stupi. Ma dadeam vijelios in el in mijlocul albinelor care se incurcau in par si ma intepau de cap. V-a intepat vreodata o albina in cap? Ei bine simti cum practic ti se face capul patrat. Un sentiment minunat.
Intr-o zi m-am hotarat sa ma razbun pe toti cei care imi faceau viata amara: nicolite, frati, preoti care veneau la 6 dimineata si strigau cu voci marete, veseli: "hehe, v-ati trezit?" asa ca m-am hotarat sa le fac tuturor ceai de menta cu mac. Sa doarma si sa ma lase in pace. Ceaiul meu a devenit celebru in sat, mai ales printre cei ce l-au baut. Pentru ca l-au baut, l-au laudat si apoi au aflat cum era el facut. Era ceai de menta rece, iar menta o strecurasem, proaspat culeasa de prin tarcul gainilor, prin pliciul de muste al bunicului meu. In care evident mai ramasesera picioruse sau ochisori de muste nenorocoase. Impreuna cu macul dadeau o savoare racoroasa si un pic iute ceaiului pe care il serveam natural, nefiert. O placere! Din cauza ceaiului meu doua persoane s-au simtit rau si un baiat a dormit a doua zi prea mult, nemaiducand vacile la pascut si de aceea fiind pedepsit groaznic de tatal lui.
Da, in fiecare an d-abia asteptam sa plec la tara. Dupa 2 zile d-abia asteptam sa plec inapoi in Bucuresti. Acum nu mai sunt nevoita sa plec la tara. Si intr-un mod straniu mi-e dor.
11 comments:
Unde era tzara ta ?
A mea era undeva in nordul olteniei intro zona deluroasa superba, unde am suportat la inceput luni, dupa aia saptamani si pre sfarsit cate un weekend. Dar era superb si nu aveam alergie la purici, insa dupa o vreme imi era asa de dor de Bucuresti, cand veneam inapoi eram ca shoricelul de la tzara, eram coplesit de zgomote si culori, venirea inapoi in Bucuresti era un eveniment dpdv senzorial.
Si mie mi-e dor dar sunt 400 Km pana acolo
Si tara mea este tot in oltenia, tot intr-o zona deluroasa superba, cu vii, broaste testoase si paduri. din pacate de cand bunicii mei au murit n-am mai calcat pe acolo. casa este in paragina. ar fi un chin sa locuiesti acolo. plus ca e heartbreaking sa vezi cum a ajuns locul, fara flori, albine, caini, pisici mici cand tu ai inca atat de vii amintirile din copilarie.
DA BAI ! Exact broaste d-alea tzestoase terestre mari si incete si super dragutze, care marg incet, (stii sunt protejate de lege!) Si fantana (adica izvor) si mure si capsune si zmeura si coacaze si coarne si restu fructelor normale. Voi aveat prune mari galbene (un pic transprente cu vinisoare mov)? Si 4-5 feluri de pere ?
Si broaste testoaste mici, care se uitau super urat si la tine si pareau sa urasca pe toata lumea care fugeau din casa desi tu voiai sa le oferi un camin. Si aveam un pod paraginit, si un cimitir unde ne jucam noaptea si unde erau serpi ( adica sper ca aia fosgaiau pe acolo). Si langa cimitir era un corcodus. Dar nu aveau voie sa mananci corcoduse de acolo. Cica cresteau din sangele mortilor. Aveam pere cam verzi, si fainoase. Prune de toate felurile. Dar tot mai bune erau cele inca un pic verzi si tari.Si multe multe mure si zmeura. Pe care nu o puteai culege pe toata ca era tufa prea deasa si te zgariai. Si pisici care nasteau printre busteni si cautai pisoii pana nu mai puteai si tot nu-i gaseai. Si porumbul copt in cenusa. Dar il mai aveam si pe Virgil, cel cu 8 copii care se imbata si intr-o zi si-a dat foc la casa, ca sa omoare puricii.
La noi cimitirul era un pic mai departe de sat, urcai un deal mergeai ceva, si acolo erau broastele, si murele din cimitir erau fucking huge, dupa ce cautai toata vara mure bune, o vedeai cu ochi de specialist, erau mure puternice, da ... nu prea iti venea, si asa departe de sat era mai spooky. La noi "nastea gaina" adica clocea si apareau pui d'aia super cute, care manca urzici fierte tocate si malai, mie intotdeauna mi-a fost pofta sa fur de la ei.
la noi cand puii erau inca foarte mici closca dormea in casa, in bucatarie si pana o aduceai in casa, cu tot cu pui...stai si numara puii, puii intrau in casa, se ascundeau sub paturi.apoi trebuia sa faci liniste ca sa doarma closca cu puii, ca altfel se suparau si plecau.
povestiri cu draci si cu comori ascunse. daca dracii te prindeau te "poceau" ( nu prea imi dau seama ce inseamna asta). bunicul meu mai era si dascal la biserica din cand in cand. avea o gramada de carti religioase. sau carti cu marturisiri cu oameni care murisera si fusesera in purgatoriu. citeam inspaimantata cand eram mica pana mi se facea frica si atunci citeam niste carticele si mai vechi, sf, care erau mereu foarte prafuite si miroseau a soareci.
Numarat pui , si pui mai mari, si gaini check si la noi. De mirosit "a shoarici" cred ca miroseau chestiile din pod, sau vrun dulap. Puii locuiau in camera de langa bucatarie. Povesti "bau bau" shouldn't get me started.
M-au pacalit ca pe un caine cand eram mic: a venit o masina cu un aparat sa prospecteze(foreze) sa caute petrol. Oamenii din sat mi-au zis ca la sfarsit aia cu masina au turnat apa acolo unde forasera ca altfel se intorcea lumea aia dinainte cu dinozaurii. Am aflat peste vreo 2-3 ani ca nu era chiar asa. And then there was speeding animals but mostly cows on supper narrow roads. Era un singur loc mai ingust langa fantana, dar tocmai acolo fugeau, si trebuiau neaparat sa isi bage boturile ale huge in vasele copiilor care asteptau la izvor.
scriu azi sau maine un post despre povestile cu bau bau si comentam acolo mai pe larg despre asta :P
Aileu, m-ai omorat. Ce amintiri m-au pocnit! Si eu mi-am petrecut copilaria prin iarba, la bunici, cu puii clostelor. :D Vai de viata lor de pui ce le faceam. Nerabdator cum eram, scoteam puii din oua mai devreme, ca vroiam sa ma joc cu ei! Si culmea, traiau...sigur ca totusi nu ii scoteam decat pe cei care incepusera sa ciobeasca oul. Cojeam frumos tot oul si bagam puiul sub gaina sa se usuce. Eram fascinat sa vad ce pui mi-au "picat" - kinder cu surprize aviare. Merci frumos pentru toate aceste amintiri cu copilaria de la tara, le salvez sa le mai citesc si alta data cand ma apuca apatia in Bucurestiul asta gri.
Ma bucur ca te-am facut sa-ti amintesti de zile frumoase. Vor mai urma posturi despre asa ceva oricum. Sunt prea multe de zis :)
best regards, nice info
» » »
Post a Comment