Postul despre Bau Bau

Asa cum promiteam intr-unul din comentariile de la postul " la tzara" scriu un post despre toti bau-bau-ii cu care ma speriau cei mari. Bunica mea avea doi bau-bau preferati. Omul cu sacul mare nu avea prea mare influenta asupra mea. Cand pomenea de el deveneam mereu curioasa si intrebam: Unde e? Cand vine? Asta pentru ca eu aveam in minte coperta lui "Robinson Crusoe" si-l vedeam pe omul cu sacul mare imbracat intr-o haina la fel de tepoasa si cu umbrela. In plus eram curioasa cam cati copii ar putea sa intre in sacul mare si daca se sta comod acolo. Bunica ma mai speria cu baba cu papucii mari. Baba cu papucii mari era un om in carne si oase. O batrana care lucrase la circ si avea niste haine foarte ciudate cand se ducea la piata. Mai ales papucii mari, asemanatori cu papucii turcilor si ai clovnilor ieseau puternic in evidenta. Batrana aia arata groaznic, asa ca de ea imi era cam frica. Acum ma gandesc ca daca bunica m-ar fi speriat cu baba cu papucii mari si cu sacul mare ar fi fost cea mai cumplita sperietura pentru mine. Pentru ca eram convinsa ca daca baba m-ar rapi, m-ar duce la circ unde ar trebui sa fac giumbuslucuri la trapez pana as cadea in cap si as muri ( si vedeam cum ar trece si niste cai peste mine, ca sa fiu sigura in imaginatia mea ca ala ar fi fost sigur sfarsitul). Foarte tare ma speria si bunica de la tara cu povestirile cu draci si comori ascunse de draci care aduc ghinion ( dupa care oricum sapam pana gaseam oase ingropate de cainele Azorica). Si cum noaptea, care oricum era atat de groasa si smolita ca nu vedeai la doi pasi, aparea mereu in fata casei un caine negru cu ochi injectati, eram convinsa ca dracii sunt foarte reali si apar sub diferite infatisari. Mai existau si povestile cu fantome-vampiri. Dar alea erau mai rare. Si in care ajunsesem sa cred dupa ce intr-o dimineata senina de vara, ducandu-ma in cimitir cu bunica, am vazut un mormant intredeschis. Iar in intunericul de sub piatra trasa la o parte se vedea miscandu-se ceva. In plus toata iarba din jurul mormantului era parjolita. Si in linistea din cimitir parca s-a auzit un geamat ceea ce m-a facut s-o zbughesc de acolo.
In rest ma mai speria o povestire numita "Mana Neagra" despre un barba albastra care isi tinea nevestele ucise intr-o camera. Ei bine eram convinsa ca Mana Neagra locuieste intr-un bloc de vizavi, unde era mereu intuneric si unde nu existau perdele la geam.