Cei mici vor fi cei dintai!

De ce nu-mi plac mesele in familie? Un motiv ar putea fi si acela ca fiind cea mai mica am fost mereu asezata la masa in cele mai imposibile locuri si colturi. Pentru ca "esti cea mai mica si incapi". Motiv straniu pentru ca desi eram mereu cea mai mica ( si ca varsta, inaltime si kilograme putine) eram asezata in locuri din care pur si simplu nu ajungeam la masa. Sunt unele canapele care fiind foarte folosite formeaza o asa numita "groapa". Ei bine daca esti si mic si stai si in groapa respectiva este clar ca nu vei avea cum sa ajungi la farfurie.

Asa ca eu am fost mereu asezata in cele mai incomode colturi ale mesei. Asta daca nu eram asezata chiar la colt, unde toata lumea radea superstitios: "Hihi, Irene sta la colt. N-o sa se mai casatoreasca". Anul asta am fost aseazata intr-un loc unde trebuia sa tin picioarele intr-un fel de pozitie de yoga ( pentru avansati) si fiind un loc foarte jos, masa era la nivelul umerilor mei. Trebuia sa tin mainile in sus ca sa pot manca. Plus ca in fata mea fusese asezat un morman de mancare din cauza caruia eu nu ma mai vedeam deloc. Ar fi trebuit sa trimit rachete de semnalizare ca sa se observe ca dupa mormanul de mancare se afla o fiinta vie, care doreste sa participe la discutii.

Asa ca m-am rasculat! Am declarat ca de anul acesta nu mai accept sa stau in locurile dubioase si promiscue ale mesei. Asa ca am fost asezata in singurul loc de la masa de unde nu se putea vedea la televizor! Dar macar este un pas inainte. Imi fac loc spre scaunul suprem: cel din capul mesei.