Eu, in invatamant? NEVAH

Cand am fost eu asistenta universitara ( sau preparator sau ceva de genul asta, niciodata nu o sa stiu sigur exact ce am fost) a fost tare urat. Nu mi-am dorit niciodata sa predau ( asa cum se intelege predatul la noi). Dar cand mi s-a oferit sansa am fost magulita. Si oricum imi plac experientele noi. Asa ca am zis: OK.

Insa de la inceput am fost obsedata ca nu o sa am autoritate in fata studentilor. Asta pentru ca nu sunt genul asta de persoana. Am incercat sa fiu la un moment dat autoritara cu un copil mic, care-si infipsese manutele in parul meu. Singurul rezultat al accesului meu de autoritate a fost bebelusul mi-a facut cadou o bucata mestecata de mar.

De aceea cu putin inainte sa ma duc la prima ora de seminar stateam disperata in fata dulapului cautand haine de persoana autoritara. Eu n-am astfel de haine si nici nu-mi doresc sa cumpar vreodata haine sobre, linistite, care te fac sa semeni cu un asfalt: liniar si banal. In sfarsit am pescuit un sacou care-mi dadea cat de cat prestanta.

Eram infricosata ca nu o sa am pic de control asupra unor studenti de aproape aceeasi varsta ca si mine si majoritatea mult mai inalti. Parca ma si vedeam incercand sa predau ceva unor namile in timp ce nimeni nu ma asculta si deasupra capului meu zboara ghemotoace si avioane de hartie.

Nu mi-a fost totusi atat de greu sa predau. Doar ca primele seminarii le-am tinut tinandu-ma strans de catedra si neindraznind sa plec de acolo. Asta pentru ca ma simteam prost sa ma plimb printre randuri si sa vad studentii cum se uita la fundul meu si comenteaza astfel incat sa aud si eu ce zic. Atunci m-am reapucat de fumat pentru ca in pauze ma simteam penibil sa stau la catedra si sa ma uit pe pereti. Stateam cu ei afara la o tigara si le ascultam problemele de corazon ( de care aveam si eu o gramada, cand nu am eu probleme de corazon? culmea cu aceeasi persoana cu care am avut de curand, ca nu ma mai invat minte, cap patrat ce sunt).

Incercam sa tin seminarii unde sa se discute chestii cat mai interesante. Ma simteam bine cand vedeam ca exista studenti care vin din ultima banca in prima, pentru ca-i intereseaza seminarul si vor sa auda mai bine ce se vorbeste. Dar evident erau un numar de persoane care nu aveau niciodata treaba cu nimic. Evident cel mai placut era cand discutiile o luau razna. Am facut un seminar cu idei cat mai interesante de afaceri. Imi aduc aminte de ideea originala cu deschisul unei afaceri cu nasturi pentru costumele oamenilor morti.

Nu cred ca o sa mai predau vreodata. Nu cred ca mi-ar placea sa mai tin vreodata cursuri pentru un profesor care ma saluta "te pupa tata pe guritza". Nu mai vreau sa vad vreodata de la catedra fetele studentilor si studentelor care citesc catalogul avon pe sub banca, obsedati doar de prezente si puncte pentru seminar, care insa nu sunt in stare sa aiba macar o singura data o parere despre ceva. Nu o sa-mi lipseasca niciodata barfele unor oameni vanatori de posturi in sistemul universitar, mancatoria dintre profesori, asistenti si doctoranzi etc.