Thursday, April 20, 2006

Eu, in invatamant? NEVAH

Cand am fost eu asistenta universitara ( sau preparator sau ceva de genul asta, niciodata nu o sa stiu sigur exact ce am fost) a fost tare urat. Nu mi-am dorit niciodata sa predau ( asa cum se intelege predatul la noi). Dar cand mi s-a oferit sansa am fost magulita. Si oricum imi plac experientele noi. Asa ca am zis: OK.

Insa de la inceput am fost obsedata ca nu o sa am autoritate in fata studentilor. Asta pentru ca nu sunt genul asta de persoana. Am incercat sa fiu la un moment dat autoritara cu un copil mic, care-si infipsese manutele in parul meu. Singurul rezultat al accesului meu de autoritate a fost bebelusul mi-a facut cadou o bucata mestecata de mar.

De aceea cu putin inainte sa ma duc la prima ora de seminar stateam disperata in fata dulapului cautand haine de persoana autoritara. Eu n-am astfel de haine si nici nu-mi doresc sa cumpar vreodata haine sobre, linistite, care te fac sa semeni cu un asfalt: liniar si banal. In sfarsit am pescuit un sacou care-mi dadea cat de cat prestanta.

Eram infricosata ca nu o sa am pic de control asupra unor studenti de aproape aceeasi varsta ca si mine si majoritatea mult mai inalti. Parca ma si vedeam incercand sa predau ceva unor namile in timp ce nimeni nu ma asculta si deasupra capului meu zboara ghemotoace si avioane de hartie.

Nu mi-a fost totusi atat de greu sa predau. Doar ca primele seminarii le-am tinut tinandu-ma strans de catedra si neindraznind sa plec de acolo. Asta pentru ca ma simteam prost sa ma plimb printre randuri si sa vad studentii cum se uita la fundul meu si comenteaza astfel incat sa aud si eu ce zic. Atunci m-am reapucat de fumat pentru ca in pauze ma simteam penibil sa stau la catedra si sa ma uit pe pereti. Stateam cu ei afara la o tigara si le ascultam problemele de corazon ( de care aveam si eu o gramada, cand nu am eu probleme de corazon? culmea cu aceeasi persoana cu care am avut de curand, ca nu ma mai invat minte, cap patrat ce sunt).

Incercam sa tin seminarii unde sa se discute chestii cat mai interesante. Ma simteam bine cand vedeam ca exista studenti care vin din ultima banca in prima, pentru ca-i intereseaza seminarul si vor sa auda mai bine ce se vorbeste. Dar evident erau un numar de persoane care nu aveau niciodata treaba cu nimic. Evident cel mai placut era cand discutiile o luau razna. Am facut un seminar cu idei cat mai interesante de afaceri. Imi aduc aminte de ideea originala cu deschisul unei afaceri cu nasturi pentru costumele oamenilor morti.

Nu cred ca o sa mai predau vreodata. Nu cred ca mi-ar placea sa mai tin vreodata cursuri pentru un profesor care ma saluta "te pupa tata pe guritza". Nu mai vreau sa vad vreodata de la catedra fetele studentilor si studentelor care citesc catalogul avon pe sub banca, obsedati doar de prezente si puncte pentru seminar, care insa nu sunt in stare sa aiba macar o singura data o parere despre ceva. Nu o sa-mi lipseasca niciodata barfele unor oameni vanatori de posturi in sistemul universitar, mancatoria dintre profesori, asistenti si doctoranzi etc.

9 comments:

Anonymous said...

mai, nu as zice ca e asa nasol...
mie 80% din cazuri chiar imi place mult
(altfel nu m-as scula la orele alea)

si eu aveam cosmare cu aia din gangsta paradise care veneau cu kalashnikoave la curs... turns out, am o grupa aproape identica -sortof- cu cea pe care am avut-o in zilele mele de student, as in nice ppl. Ma rog, si 3x mai numerosi decat pe 'vremea mea'.

Anonymous said...

Depinde de studenti. Tu cu artistii tai, eu cu oamenii mei politici :P.

Anonymous said...

sucky school, it seems like it will never heal, e un fel de filtru pentru sclavi, nu exclusiv evident ca sunt multi oameni realisti care rabda impotriva curentului, pt ca e necesara.

zuza said...

omg.. did i mention ca exact pt asta ma pregatesc acum? :) si imi trec tot felul de ganduri ciudate prin cap, cum o sa ma faca "copiii" sa plang si sa fug din clasa si alte jenibilitati de gen..
nu ma pot hotari deloc daca sa fac asta sau nu.
si chiar nu am haine potrivite pt ocazia asta ;))

Anonymous said...

Multa bafta!!!
De ce sa nu incerci? Nu te pune nimeni sa faci toata viata asta daca nu-ti place. Poate tu ai vocatie de profesor si o sa-ti placa la nebunie. Oricum iti prinde foarte bine. Devii un om foarte organizat dupa ce trebuie sa jonglezi cu prezente, referate si alte d-astea.

zuza said...

apropos de successful recruiting, ghici ce mi-a zis sefa de catedra la prima intalnire: pe noi nu ne intereseaza persoana ta daca vrei sa stai, sa zicem, 5 ani in invatamant, ne interesezi doar daca o sa stai aici toata viata.
eram gen: huh??!? i mean, imi venea sa rad de atata prostie, nu de alta.. dar cata minte trebuie sa ai sa zici asa ceva la un prim interviu cu un om de 20 de ani. gizas, mi sa pare exact genul de enunt care la varsta asta te face sa fugi sa mananci pamantul..

Anonymous said...

Pentru ca ei cauta pasiune pentru meseria de profesor. Dar cum poti sa-ti dai seama daca te pasioneaza ceva sau ai vocatie pana nu incerci? Nu poti stii asta doar pentru ca te-ai jucat de-a invatatoarea cand erai mica si ti-a placut.

zuza said...

eu nu cred ca pasiunea e ceea ce cauta. eu cred ca vor oameni care nu au foarte multe asteptari de la viata, care n-au nici o problema in a vedea only one side of any story and one only, care sunt usor de manipulat tocmai pt ca nu cunosc si nu tin neaparat sa cunoasca mai mult decat exista within reach.

Anonymous said...

am uitat sa scriu pasiune cu ghilimele. ai dreptate ca unii cauta oameni pe care sa-i manipuleze. si de care sa se foloseasca apoi cat pot mai mult. eu tin minte niste conversatii in contradictoriu cu o profesoara care nu era de acord ca studentii sa munceasca nici macar in timpul masterului, ca in timpul facultatii nici nu se punea problema. nu puteai sa-i explici de cum sta treaba cu experienta, de incercat lucruri noi, cat mai variate ca sa fii sigur care ti-e vocatia, nu se punea problema ca tinerii au nevoie de bani ca sa fie independenti.
e atat de usor sa ai o asistenta care-ti face tie toate treburile, care nu stie sa zica decat "da, doamna, dv aveti dreptate pentru ca oricum eu nu am alte pareri, orice ati spune eu sunt de acord cu dv".
eu cam de mentalitatea asta m-am lovit ( nu vorbesc de profesorii tineri).