Duminica pe vremuri

Inainte de revolutie, toata lumea avea liber doar duminica si nu stiai cum sa te bucuri mai mult de ea. Voiai sa faci prea multe si nu reuseai sa faci nimic. Duminica, mama dadea cu aspiratorul ( un aspirator vechi, imens, care arata ca o capsula spatiala si mirosea a praf mov). Duminica era zi de mers in parc, dat in leagane si pe tobogan, mers in vizite si jucat cu verisorii. Tot duminica ma uitam la seriale pt copii si la magazinul duminical, unde aveam 5 minute de desene animate. Duminica era ziua in care imi scoteam absolut toate jucariile din dulap ( toate de la Aradeanca) si le imprastiam prin casa pentru ca apoi sa ma joc doar cu o maimutica oribila ( stiti alea crem, cu fata din plastic si restul corpului blana artificiala). Ii pusesem maimutei numele Cibi, dupa numele unui vecin misterios care statea pe acelasi palier cu noi, dar pe care nu-l vazusem niciodata la fata. Cred ca vecinul Cibi era securist pentru ca bunica era inspaimantata de faptul ca el ar putea afla vreodata ca pusesem maimutei numele lui. De asemenea duminica era ziua in care se faceau prajituri si familia lua masa impreuna, la televizor. Cele mai bune prajituri, care nu or sa se mai faca niciodata in univers.