Drumul meu, dimineata

Trec aproape zilnic pe langa:
- un depozit-magazin-atelier de mobila. Nu miroase insa a lemn proaspat, ci a aprozar. De parca oamenii de acolo mai intai scot din pamanat morcovi si ciuperci si apoi ii sculpteaza in stare naturala, proaspata. Vrei o noua masa de bucatarie? Nimic mai simplu. Uite una facuta din cartofi.
- fetita cu chibrituri ajunsa la batranete. De fapt nu stii ce varsta are. Are mereu o scufie alba, tricotata pe cap, imbracaminte ciudata, bleumarin, curata, mai degraba de copil decat de om mare, care se potriveste cu statura ei fragila. Atunci cand are chibrituri le aprinde si le arunca imediat pe jos, de parca ar vrea sa insemne drumul inapoi spre casa. Nu lasa sa arda niciodata tot batul, doar capatul.
- un batran cu voce tunatoare, imbracat in trening rosu, care-si antreneaza cainii. Cand un caine merge, celalalt trebuie sa stea calm, pentru ca atunci cand celalalt primeste comanda "stai", el sa preia stafeta. Batranul e mereu suparat pe caini. Unuia ii spune "magarule", celalalt caine fiind "obraznic si nesimtit". Cainilor nu pare sa le pese ca-l enerveaza groaznic pe stapan. Ei au hainute groase si curate, sunt trecuti de prima tinerete si probabil d-abia asteapta ca pensionarul sa se enerveze groaznic si sa puna punct corvoadei.