Gandamintiri stereotipe

Sunt ceva intre ganduri fixe, amintiri si pregatiri pentru batranete, cand ori de cate ori o sa ma ridic de pe scaun o sa zic "au, salele mele" chit ca ma vor durea sau nu salele.

De cate ori ma uit la ceas si vad ca aproximativ ora 8, ma gandesc automat: "ce ora e, ce ora? e ora 8 s-un nasture". asta pentru ca imi aduce aminte de prima carte pe care am primit-o ca premiu, la serbarea de sfarsit de clasa 1: "extraterestrii de buzunar".

De cate ori trec pe langa Gara de Nord, invariabil ma gandesc: ce bine ca nu mai sunt la liceu. Asta pentru ca de cate ori treceam pe acolo cu 282-ul, cu o prietena, eram mereu prinse intr-o discutie despre cat de tare ne-a displacut sa fim la liceu.

De cate ori trec pe langa o anumita statie de masina imi fac repede o scurta revizie asupra starii memoriei mele. Asta pentru ca acolo am vazut-o pe "fetita fara memorie", o fetita care s-a intors din drum nu mai putin de 7 ori pentru ca pierduse din vedere cine stie ce, ultima oara evident pentru a-si recupera capul pierdut, ultima piesa de rezistenta a uitucilor :))

Un colt de strada, dar numai atunci cand este primavara, soare si este inflorit totul, ma face sa-mi zic in gand: " as vrea sa am un caine ca sa-i arunc un bat" pentru ca pe acolo vedeam mai demult, in fiecare primavara, un caine ducandu-si batul in gura in drum spre parc.

Am limite cand este vorba sa ma descriu fiind bucuroasa la gradul superlativ. Pentru ca nu ma pot compara si imagina decat ca un caine cu urechile date pe spate, inotand fericit spre tarm. Nu stiu de ce, poate pentru ca daca as fi un animal in mod sigur as fi un caine lup-alsacian ( desi mai sunt si zile in care ma simt un fel de hibrid intre un pui si o libelula, dar in zilele alea sunt de obicei deprimata si nu-mi place cum arat :)))