Monday, January 01, 2007

La multi ani tu, tu, tu si tu! Si tu!

Cand ma duceam ieri la petrecerea de revelion ma uitam la toti oamenii din jurul meu, care de care mai impodobiti si surazatori. Cand m-am intors, toti oamenii aratau ca niste tablouri peste care cazuse o galeata de apa. Poate era de vina si lumina diminetii rece, care da acea nuanta albastrui-cenusiu-verzuie pielii. Numai neonul poate colora mai dezgustator pielea unui om. Cel mai bine arata dimineata pasarile. In dimineata asta niste pitigoi fara cearcane dadeau tuturor impresia ca afara este 1 martie, nu 1 ianuarie.
Mi-am inceput noul an incercand sa scap de o fobie: fobia sosetelor cu degete. Pentru ca am primit cadou o pereche de astfel de sosete, le-am pus in picioare si am ajuns la concluzia ca sunt unul dintre cele mai caraghioase lucruri din lume. Poate doar pantofii cu degete sa le intreaca. Am facut si niste poze pe care o sa le pun pe flickr. Nu cred ca o sa-mi placa vreodata sosetele cu degete, dar macar nu le mai consider ceva creepy.
Ce mi-a placut cel mai mult la inceputul asta de an? Ca am primit multe smsuri in care mi se ura sa fac cat mai multe poze frumoase. M-am simtit ca un fotograf celebru, care din asta traieste si pentru asta traieste si a fost un sentiment tare bun. Imi place asa de mult sa fac poze si am trambitat mult in jur despre asta. Dar nu ma asteptam ca oamenii din jur chiar sa ma ia in serios :) si sa puna un gand frumos la o parte pentru asta. Mai ales numai pentru asta :)
Si mi-a mai placut ca nu m-am mai temut sa merg pe strada de frica petardelor cu care in alti ani ploua sau mai bine zis tuna si fulgera.
Cel mai frumos lucru pana acum? Ceva de neinteles: cand m-am intors dimineata acasa am avut cel mai straniu sentiment: o ciudata duiosie si dragoste pentru lucrurile mele. Parca ma intorsesem dintr-o lunga calatorie de regasire a adevaratului meu Eu si-mi regaseam lucrurile preferate.
Acum stau si mananc pielea de martzipan a unui tort si ma gandesc la anul asta nou. Mi-am propus sa fac atatea lucruri frumoase si stiu ca nu o sa apuc nici un sfert din ele. Dar numai gandul la ele imi da o stare de liniste si fericire de care stiu sigur ca nu o sa scap cateva zile bune.

13 comments:

Anonymous said...

La multzi ani shi multa bafta in noul an! Shi mai ales la scris shi la facut poze. :P

Anonymous said...

:)) Multumesc la fel :)

Anonymous said...

La multi ani si tie...si continua sa scrii ca ne place. :)

Anonymous said...

LMA 2u2!

Anonymous said...

m-am intors de la a doua seara de rev
asa ar trebui la fiecare an nou, daca nu ti-a iesit bine pe 31, sa fie si pe 1
asta asteptam cel mai mult de la revelionul asta dublu pe care l-am avut in al meu oras, sa nu arate oamenii cam asa cum ai scris, sau sa nu fie strazile pustii cum sunt de obicei pe 1 ianuarie

la multi ani!

Anonymous said...

La multi ani! Mult succes in noul an, astept alte post-uri superbe din partea ta... si, intr-adevar... sosetele cu degete sunt groaznice, sunt parca facute pentru a completa manusile fara degete, de asemenea dezgustatoare...

Anonymous said...

La multi ani ! Vise frumoase si realizari pe masura :)

Anonymous said...

si eu, si eu?

la multe scrieri colorate in noul an fericit!!

ilisim said...

:) Si eu am de cateva luni sosete din alea caraghioase cu degete in mai multe culori. Mi le-am si pozat in picioare dar nu stiu de ce n-am avut curaj sa le pun pe blog...
Daca de sosete am avut parte de sms n-am avut, explicabil ca doar nici eu n-am dat niciunul nimanui. Mi se par de-a dreptul plictisitoare blablaurile aste tipice de fericire si noroc. Nici nu mai stii care vin din simpla politete si obisnuinta si care vin cu adevarat din suflet...
Sau poate doar strugurii sunt acri!:)

Panzer said...

Iti urez un calduros La multi ani si un an plin de cat mai multe realizari...

Anonymous said...

la multi ani si tie, sa ai un an formidabil si sa ne povestesti frumos despre asta!

Anonymous said...

multumesc frumos pentru urari :)

Anonymous said...

La multi ani! Sa ai un an bun, impodobit cu imagini frumoase si sa scrii; mult.
PS: intotdeauna cand ma intorc acasa in noul an stiu ca am in ochi o sete nebuna pentru lucrurile mele pe care ard de nerabdare sa le revad si intotdeauna petrec cu ele un timp in prima zi, la revederea din noul an, indiferent de cat sunt de obosit.