Wednesday, August 02, 2006

Ce ai spus?

Poate ca sunt mai batrana decat credeti voi si chiar decat stiu eu. Pentru ca deja sunt surda de o ureche. Nu stiu insa niciodata care este urecheea cu pricina. Surzenia parca se transmite de la o ureche la alta, dupa cum are ea chef ( nu ma trimiteti sa ma spal in urechi ca va asigur ca nu asta e problema :P). Poate ca totul a inceput la un concert, unde ma asezasem confortabil langa o boxa care nu mergea. Dar la un moment dat a inceput sa mearga, la capacitate maxima.

Spaima mea sunt oamenii care vorbesc prea incet, prea repede si prea neclar. Fac niste eforturi supraomenesti sa inteleg ce vorbesc de fapt cu ei. O problema mare o am cu vanzatoarele. Da eu sunt omul ala enervant care pune pe vanzatoare sa repete de 2, 3 ori ce a zis si tine coada in loc, exact in mijlocul zilei. Dar nu este vina mea ca vanzatoarea vorbeste incet, cu un accent ciudat si ca in spatele mele trei baieti care au cumparat impreuna un spray imi vorbesc tare in urechea functionala ( care o fi aia) "ce spray am cumparat,ne place ce spray am cumparat, vom mai cumpara acest spray".

Si toata lumea ma ura si voia sa dispar de acolo si vanzatoarea a aruncat cu bonul in mine, in loc sa-l puna frumos in punga, cum le facuse clientilor din fata mea :(.

Vorbeam cu un prieten care are si el aceeasi problema cu neauzitul bine si planuiam sa ne strangem intr-un grup mare, de persoane care nu aud bine cu o ureche, si sa boicotam toate supermarketurile cu vanzatoare care urasc oamenii semisurzi. Sa formam o coada lunga si sa zicem de fiecare data cand suntem intrebati ceva "ceee? poftim? scuza-ma duduie, poti repeta intrebarea?" :P

Mai nou semisurzenia mea a inceput sa ajunga si la ochi. In sensul ca am inceput sa citesc alte chestii decat cele care sunt pe hartie. Ieri in loc de "lansarea unui nou produs" am citit "am prieten dar nu am proteine". Mie mi se pare foarte amuzant ce mi se intampla, altii au inceput sa ma trimita deja la doctor.

4 comments:

Probably me said...

Atîta vreme cît tu te distrezi nu văd problema. Ştii proverbul: "nu sufăr de nebunie, mă bucur de fiecare moment."

Cris said...

Daca grupul pe care (sunt sigura) urmeaza sa-l formati va folosi cu regularitate apelativul "duduie", ma inscriu si eu la voi (Daca am momente cand sunt surda de ambele urechi, ma primiti?)

Irene said...

oricine are o problema cu simturile este binevenit :P

Raluca said...

Trecand prin fata unei casute dragute zilele trecute (imi plac mult casele mici) am citit cu voce tare numele de pe casuta postala din strada: "Don Phillipe" -- si deja incepusem sa incropesc o istorie a omului pe care nu-l cunosteam si pe care mi-l imaginam un fel de Don Quijote. Prietenul meu se uita razand la mine si imi spune intr-un final: il cheama Dan Phillips... Si uite asa magia s-a rupt. Uneori e bine sa fii miop :-)