Era pusa bine, pe raftul de sus al sifonierului. Statea ingrozitoare si tacuta printre hainele cuminti si pasnice: masca de gaze care apartinuse bunicului meu in razboi. Nu era pentru joaca, dar pe mine ma fascina masca aceea cu fata de libelula nebuna. Cand mi-o puneam de cap simteam un miros care ma inspaimanta. Parca in interiorul ei se pastrase iz de foc de arme si frica de moarte. Mi-o puneam pe cap, ascunzandu-ma de parinti, o fetita mica in rochita cu buline si ditamai masca de gaze pe fata. Cauciucul acela kaki era moale, ca o piele decojita de monstru. Inauntru iti puteai simti respiratia, dar niciodata nu te simteai in siguranta.
Ma mai jucam si cu trusa de prim ajutor, de culoare verde straveziu, cu rosul crucii de aceeasi culoare ca sangele. Langa trusa de prim ajutor mai era o gentuta mica, rotunda, facuta parca din scoarta de copac, pentru mancarea militarilor. Nici macar nu ma jucam de-a razboiul. Ma jucam nici eu nu stiu de-a ce.
2 comments:
o, doamne - mirosul ala de cauciuc de masca de gaze.
cand am incercat sa imi pun masca, am zis ca prefer gazul.
s-a rezolvat era o eroare de la blogger.
Post a Comment