Loc la geam

Lemon Jelly - The Staunton Lick

Melodia asta imi face pofta sa merg cu trenul, desi eu urasc sa merg cu trenul. Asta pentru ca trenurile cu care am mers au banchete lipicioare, maro, de parca stai pe spinarile unor gandaci de bucatarie, pentru ca nimeream langa oameni enervanti, era mereu mirosul ala de praf adunat prin colturi si oglinzi murdare; in plus nu aveam niciodata loc la geam. La geam se nimerea mereu un domn rotund, ca o gogoasa uleioasa care dormea tot drumul si nu-si aprecia locul.

Dar melodia asta imi face pofta de mers cu un tren. Dar sa fie un tren ca in romanele lui Jules Verne. Si sa mearga incetisor, printr-o padure exotica, cu ferigi uriase si pene de pauni pe sine. Iar mecanicul cu fata neagra de fum sa scoata capul pe geam si sa strige " drumul este liber, nici un pericol inainte" si exact atunci o liana sa i se incurce in par si el sa se sperie crezand-o un sarpe veninos.
Si eu sa am loc la geam.