Placebo - In the cold light of morning
Lumina rece a diminetilor mele
Cand ma trezeam dimineata sa ma duc la gradinita, ghiozdanelul cu un tenismen pictat pe el mirosind a mere si biscuiti, ploaie pe jos si frunze galbene ude. Zgomotul masinilor care treceau pe soseaua uda, eu aveam inima grea pentru ca era prea dimineata pentru plecarea mea. La gradinita - nici un prieten sau prietena si jucarii urate. Cel mai mult imi placea cosul de paine din setul unei bucatarii de jucarie. Era o palnie ce putea fi folosita si pe post de coif sau de cosh pentru crescatorii de banane de pe plantatie. Cuierul meu avea un pitic verde deasupra, asa stiam sa-l recunosc. Baluri mascate uneori, eu eram printesa indiana in rochie galbena si cu coroana arginitie de regina europeana.
Cand ma trezeam dimineata sa ma duc la scoala, dar eram tot foarte mica. Si parcul avea iarba acoperita de bruma, asa ca era de un verde albicios, aparte. Oamenii parcului ieseau din cabanuta lor, oamenii parcului pe care eu ii visam criminali, iesind imbracati in uniformele lor si omorand lumea din parc, asa ca tot verdele ala special era acoperit de sange, dar culorile se potriveau foarte bine.
Cand ma trezeam dimineata si eram in vacanta. Si ieseam in fata blocului de 11 etaje si ma uitam in sus la brazi. Si aerul tare, albastru si clar si se auzea din parc uu-itul acela specific avioanelor care trec, fara sa se vada. Conuri de brad cazute in tufele de crini si pe masini.
Diminetile cand te intorci de la discoteca. Esti cu prietenele, ai fata descompusa si rimelul invineteste si mai tare cearcanele. Baieti beti trec dansand pe langa tine, dar esti prea obosita ca sa te temi de ei. Prietenele tale au prieten, numai tu nu ai pe cineva. Asa ca oboseala este de doua ori mai mare.
Diminetile cand te intorci din discoteca de mana cu baiatul pe care il iubesti mult, mult si care tocmai ti-a spus ca se simte cu tine in siguranta. Si tu esti cam beata si ti se pare ca plutesti pe langa el. Dar te agati de bratul lui si nu te impiedici, ba din contra te trezesti si incepi sa vorbesti despre cum sunt capsunile cel mai minunat lucru din lume.
Diminetile cand te intorci de la petrecerea de Anul Nou. Nu iei taxiul, iei autobuzul. Este frig, pe jos este plin de petarde moarte, alti oameni se intorc la casele lor ca niste umbre infrigurate. Parca esti pe taramul ceturilor in statie, pana astepti sa vina autobuzul. Ti-este sete pentru ca ai baut si vin si sampanie si bere si whisky. Este al nu stiu cate-lea an nou pe care nu l-ai petrecut cu cineva. Te duci acasa, la patul tau si la bradul impodobit si te simti mai singur ca niciodata.
Diminetile cand te intorci de la o petrecere alaturi de cineva pe care nu-l placi si te intrebi ce cauti langa el. Ii vorbesti fara entuziasm si nu-l lasi sa te sarute. Si iar te simti mai singur ca niciodata.
Diminetile cand te intorci acasa dupa ce ai dormit toata noaptea in bratele lui si el te conduce acasa, facand glume proaste si simti cum se uita la tine si in loc sa o vada pe femeia pe care a tinut-o in brate, vede o femeie obosita si suparata de glume proaste. Si ar trebui sa fie cum trebuie, dar nu este.
Lipsesc niste dimineti. Am povestit doar despre cele cu lumina rece, uneori albastruie, alteori verzuie.
