Wednesday, March 07, 2007

Mai sunt 25 de cm si baia va da pe dinafara

Eu sunt ca un inginer de poduri deasupra unui proiect. Sunt planificata. Daca mi s-ar da de ales, as prefera sa-mi planific pana si moartea, da! Imi planific timpul, sosetele, iesirile in oras, minutele pe care le fac de acasa pana la colt, durata lacului pe unghii, lungimea pantalonilor si marimea fundului peste 3 ani. Fac aproximatii si masuratori, umblu peste tot cu o rola de masurat in minte, ca un tamplar al timpului adevarat.

Imi place sa fac planuri. Sa stiu ca peste 2 zile, o luna, un an se va intampla ceva placut, ceva ce-l astept de atata vreme. Imi place sa ma gandesc cum o sa fie, sa-mi imaginez, sa construiesc scenarii si in timp ce fac asta sa ma uit in gol si sa zambesc aiurea. Imi place sa traiesc si in alte timpuri, nu numai in prezent. E ca si cum as scrie mereu niste scurt metraje si ar trebui sa nu pierd niciodata din vedere amanunte importante.

Dar nu zic niciodata "Nu" cand imi face "boo" de dupa un colt de casa spontanul. Imi place sa ma apuce sa ma duc luni dimineata, la prima ora, in piata Obor si sa ma plimb pe acolo fara treaba si-mi place sa ma gandesc ca in mod normal nu as fi facut asta niciodata. Si-mi place cand renunt brusc la una din sutele de frici care aluneca prin mine, cu asa de multa usurinta de parca frica aia era doar o bomboana un pic amara la inceput, dar apoi dulce. Dar nu ma simt ok sa nu stiu permanent ce o sa-mi aduca urmatorul moment, urmatorul an, sa nu-mi planific dorintele. Sau sa mi se bage pe gat glucoza de spontan ca sa ma vindec de planificatita.
Pentru ca eu sunt Irene si sunt planificatoare si nu e nimic in neregula cu asta! Nu sunt un crocodil groaznic si insipid si plictisitor care vegeteaza in malul lui, unde sta in siguranta. Sunt doar un om cu o rigla in mana si creionul dupa ureche care vrea mereu sa prevada viitorul, fara sa-si ghiceasca in tarot.

6 comments:

Sonius said...

Mmm... Eu prefer imprevizibilul. :)

cristina said...

io-s aia care-si ghiceste in tarot :)) Si nu nimereste niciodata :)) but I still enjoy missing every single supposition about me :D I hate making plans, I love wrecking plans in schimb, cateodata ma simt ca un spiridus rau care trage cu urechea la planurile oamenilor si noaptea vine si le modifica o cifra pe schema ca li se dea totul peste cap >:) [beware! :P]
oricum, desi te(rr)oretic nu ne-am intelege, I think oamenii cu compas si spiridusii rai stricatori de planuri need eachother, si traiesc asa, intr-un fel de acord tacit of keeping the balance. Cel mai bine e de oamenii care au in ei si om cu compas si spiridus (adica tu :D), they're one happy person. C-asa la mine-i haos mereu :))

Irene said...

:) da, dar ce te faci cand se iveste cineva care nu-l suporta pe omul cu compas si permanent il sicaneaza si-i pune piedici, dar in acelasi timp nu-l baga in seama nici pe spiridus si se preface ca el nu exista?

si care crede ca de fapt nu ai in cap un om cu compas ( pe langa multi alti oameni), ci ca esti chiar tu plictisitorul om cu compas si doar atat?
( tare mi-a placut comentariul tau, sa stii)

Panzer said...

vad ca nu sunt singurul care planifica situatiile, pregateste plan A si plan B in caz ca plan A nu merge.Dar uneori e bine sa mai lasi iprevibilul sa te surprinda.

Sahara Penguin said...

Eu am incercat de cateva ori sa imi fac planuri. Numai ca planurile pe care le fac eu nu prea stau in picioare. Ma duc dupa primul bondarel care-mi trece-n cale, dupa prima floricica cu 7 petale in loc de 6...

Plus ca am observat ca planurile imi dau insomnii. Atata cronometrare si masurare pentru ceva ce pana la urma urmei are niste coordonate si niste circumstante pe care nu le pot controla :)

Asa ca singurele planuri pe care mi le fac sunt alea pe care le fac rapid, in gand, la fata locului, in focu' evenimentelor. Din fericire, am observat ca am niste instincte foarte puternice, si din cauza asta le gandesc ca fulgeru':))

Oricum, bafta la masuratori :)

Cristina cealalta said...

Si eu sunt Cristina, si eu imi fac planuri si cu tarot si fara! Nu adorm niciodata inainte sa stiu ce curea si ce cercel o sa mearga cu ce geanta a doua zi, si totul incepe de la geanta pentru ca trebuie sa stiu ce imi pun in ce geanta a doua zi. Si a doua zi poate sa ninga poate sa ploua daca geanta planificata era de panseluta cu dantela si rochita tot asa, nu o schimb nici in ruptul capului. Si ce bun e tarotul, ce bun e el cand imi apare ceva rau si a doua zi constat ca ceva-ul rau nu era decat ploaia care imi uda dantelele!