Transhumanta rectorilor

Cand mi se face somn, toti rectorii din spatele zidurilor de piele sforaitoare incep sa migreze cu tot cu secretare, profesori, studenti, lectori, asistenti si administratori. Ei cauta munti sau campii cu birouri mai verzi, unde xeroxurile speciale, cele care inmultesc pleoape grele multe si moi, au o iarba mult mai buna de mancat. Este un spectacol pe care nu-mi place sa-l trec cu vederea.
Asa ca, dupa ce casc, trag patura peste mine, inchid repede ochii si deschid geamurile de la cabanuta elvetiana in care imi astept mereu somnul. Ii vad venind cu hainele tip sacou atarnandu-le pe umeri, indemnandu-si cu voci intelectuale xeroxurile lucioase, in timp ce secretarele le inteapa sau le ciocanesc cu pixuri si creioane care inca miros a magazin de birotica de unde alfa. De fapt, uneori, marsul somnului meu este denumit chiar marsul biroticii. Pentru ca rectorii somnului si birotica undelor alfa merg mana in mana; asa e hotarat de la natura.