Sunday, March 18, 2007

Sign in as a different user

In ultima vreme m-am simtit depasita de propriul corp. Se poarta ca o masina zanatica, nu mai asculta de comenzi, ma injura urat si este plin de resentimente. As vrea sa pot sa-l trimit la o scoala de corectie a corpurilor. Acolo ar invata ce e buna-cuviinta si disciplina, alaturi de corpurile geometrice care s-au saturat sa urmeze regulile geometriei si sunt reinvatate sa-si stie locul. Pentru ca un corp, orice corp din lumea asta, nu o poate lua razna asa, cand ii tuna lui. Un corp este capul familiei, poarta mari responsabilitati pe umar, trebuie sa poti conta pe el atunci cand nu stii sa faci tema la geografie ( stabiliti latitudinea si longitudinea).
Cand corpul tau te lasa in pom cu sanatatea te trezesti singur. Te trezesti in pom, fara scara, langa cuiburi parasite si omizi care au mancat toate frunzele. Cum nu te poti da jos, stai acolo si tipi dupa ajutor. De aceea oamenii bolnavi nu sunt placuti, sunt ca niste copii mari pe care ii doare si striga neincetat: dupa medicamente, atentie, rasfat, grija. Dar durerea lor calca pe nervi de la un moment dat incolo. Un bolnav si durerea lui sunt mereu in plus, incurca pe cei din jur si strica toata atmosfera. Bolnavii nu sunt niciodata "disco", chiar daca fetele lor palide par mereu luminate de neoane fluorescente albastre de club.
Sunt foarte sigura ca, mai demult, mi-am mai facut un user, un corp de rezerva. Trebuie doar sa-mi amintesc acum unde este. Pana atunci ma descurc cu ce pot.

4 comments:

Alexandru Ilie said...

Ar trebui organizat un team building pentru corpuri recalcitrante. Daca afli ceva, da-mi de veste; al meu are deja bagajul facut, il inscriu fara ezitare.

pierdut in piruete said...

hai sa-ti povestesc "o faza tare": joi seara, in drum spre un prieten, ma preumblam absent pe o strada centrala cu cateva ambasade. cu mintea la absolut orice in afara de drumul pe care il faceam a mia oara (as putea la fel de bine sa merg cu ochii inchisi). si vad o figura cunoscuta mergand in sens opus, pe acelasi trotuar. hm - cine e - cine e - si-mi pica fisa in final (dupa ce trecusem de personajul cunoscut la cativa metri) si fac o pirueta brusca (Don Juanul din mine ne-fiind obisnuit cu acostatul stradal) si imi vine sa strig : "Hei ! Tea Brain!!" inainte de a face gestul stupid imi dau seama de ciudatenia faptului si ma opresc. Ma intorc iar spre sensul original de mers. Usor regret ... maybe... iar pirueta. too far now. well - asta e. pirueta inapoi. :) o babuta cu un zambet cuceritor: "te-ai ratacit baietel? " eu: "nu... vroiam sa vad cat de repede ma pot invarti fara sa ametesc."
Until next time. :)

Irene said...

:)n-am facut niciodata piruete pe o strada cu ambasade. o sa incerc si eu.
nu-mi pot aminti deloc daca am fost joi seara pe o strada centrala cu ambasade, dar nu e exclus. mai posibil este insa sa nu fi fost eu. se pare ca figura mea nu e chiar unica :P

hannibal said...

Poti s-o cumperi cu doar 39.000 lei :
http://www.polirom.ro/titluri.cgi?action=titluri&class=details&id=1664