Viata mea e un sir dezordonat de litere intre A si Z. Indiferent ce se va intampla, exista niste scopuri pe care mi le voi indeplini, mai devreme sau mai tarziu si care sunt acolo, de neclintit. Este atat de bine sa stiu ca asa se va intampla si e asa de bine sa ma uit in urma si sa vad ca asa a fost si pana acum. Pana ajung insa pe S, ma mai plimb pe ghetarul asta de L, beau ceai, citesc forbes.com si ma gandesc ce mai e de facut.
Daca nu-mi voi indeplini dorintele, o sa fie vina mea si numai a mea. Chiar daca imi va cadea un bolovan in cap la un moment dat si ma va lasa fara simtul muzicii, al desenului sau al jucatului, chiar daca un virus fatal ii va face pe toti din jurul meu sa-mi zica "nu" sau "nu poti" la fiecare miscare, chiar daca la un moment dat voi ramane fara bani, pe drumuri, pentru ca-mi voi da toate economiile pe un costisitor echipament de astronaut, chiar daca o sa vina oameni si o sa-mi sara in spate si o sa ma considere un pres, chiar daca de 3 ori pe an o sa ma loveasca tot uratul din lume si din cand in cand o sa raman singura si a nimanui, chiar daca uneori nu o sa ma plac si o sa ma inchid fata de mine insami.
Problema este ca sunt atat de multe de facut si atat de multe imi plac, incat nu prea stiu ce sa aleg. Mi-as dori sa am timp sa am peste 3 meserii si sa le schimb din 3 in 3 ani. Oricum scrisul o sa-mi ramana mereu, ca un pat la care ma intorc sa ma odihnesc in fiecare noapte.
