La ce ma gandeam azi in timp ce-mi faceam vaccinul antirabic

Sperii usor si sunt foarte usor de speriat. Dezamagesc usor si sunt foarte usor de dezamagit. De aceea este o mare greseala din partea mea sa ma concentrez asupra relatiilor (nu ma refer neaparat la iubire), sa ma implic cu prea multa insufletire, sa le rationalizez fiecare pas si sa le disec cu ajutorul cutitului meu de intins untul pe paine. Relatiile sunt oricum niste oameni, cu personalitate, viata proprie si uneori cu chelie. Nu te spui tu ce sa faca si ce sa cumpere! Cu cat ceri si dai mai mult, peste firescul tau, cu atat ele isi ies din matca si nimic nu mai curge cum trebuie. Asa ca, pentru a o opri pe Irene de la amestecul in relatiile ei, trebuie sa o tin ocupata si fascinata ( asta nu e greu de facut, dar trebuie pazita in mod constant ca altfel sare gardul din gradina, oricat de frumoasa ar fi gradina). Altfel nu e fericita si nu poate face fericiti nici pe altii. Prea multa introspectie strica :)

ps: apropo de vaccinul antirabic, in timp ce stateam pe pat, dand din picioare si asteptand ca asistenta sa implante in mine acul, am vazut pe mica fereastra a subsolului jumatatea de jos a unui om care tinea in mana un rac urias. mai trebuie sa spun ca terminand treaba murdara cu vaccinul, cred ca l-am vazut pe o alee pe acelasi om, care nu mai avea insa un rac, ci o galeata rosie. oare ma transform in don Quijote?

Ceremonia maturii

Imi plac vanzatorii de maturi si maturile mari si mici, noi noute, mirosind a lemn si paie. Nu stiu voi ce ceremonii aveti, dar eu cand am probleme si simt nevoia sa le curat si sa le arunc la gunoi, am ceremonia maturii. Strang praful din toate cotloanele, chiar si din cele ascunse, mut canapeaua, mut biroul ca sa fac luna si in acelasi timp limpezesc cu apa curata in toate colturile mintii, strang firimiturile si parul de pisica din nucleul amigdalian. Si apoi ma simt ca si cum am in cap haosul curat si colorat pe care il aveam inainte.

De aceea, cand dau peste misogini care imi zic "femeile la matura!" eu nu ma simt niciodata prost si niciodata atacata.

Madame Yevonde

Invitation
A Madame Yevonde portrait of Miss Joan Buckmaster.

Yevonde Portrait archive
Wikipedia about Yevonde

:(

Tastatura mea este plina de sclipici rosu, ma astept sa gasesc confetti pe sub taste si palariute de carton colorat indesate sub monitor. Cineva a dat o petrecere in camera mea, in fata calculatorului, in timp ce eu eram trista si nu observam nimic in jur.

Shanghai is a wiz-bang city on the move and if a person blinks too long it becomes unrecognizable over night

Azi am avut o zi chinezeasca si am tot citit despre Shanghai. Apoi am ascultat o melodie bizara si am inceput sa am ganduri ciudate. M-am gandit la mirese rosii in Shanghai, trecand printre magazinele verzui-fiere, cu firme galbene, pe pietrele ude. Fetele lor nu se vad prea bine, pentru ca sunt pixelatede la departare, dar seamana cu niste papusi corecte. La un moment dat, una dintre ele o sa stea pe un scaun cu husa gri, de avion, si o sa povesteasca despre sotul ei francez care vrea sa invete sa zboare. Si toata lumea o sa creada ca ea se refera la scoala de pilotaj.

Good ol' links

little field of flowers
( via homestead )


Ceramic artist Lilach Lotan



beautiful tableware from jacaranda

Tiny coloring book - Baby Zodiac Monsters

( quaking aspens - by darkmatter)

10 most magnificent trees in the world

Another type of "Graffiti"
Truthtag

Azi iubesc asa...

Pe Louis Pasteur si chiar si pe Robert Koch ( die, stafilococi, die!), gaina neagra si impacata cu sine de la Adina (:*), pozele unor suedeze de pe flickr, clatitele cu dulceata de visine, cuvantul "digital", tasta "home" care imi aduce aminte de camera mea, mouse-ul cu fir scurt pe care trebuie sa-l tin in brate, aproape pe genunchi, parcul Ioanid, vitaminele roz, planurile de poze, omuletii doctori cu fata de broasca si cei pasionati de publicitate, Nada Surf - Blonde on blonde, canapeaua plina cu de toate din mintea mea. Si pe mine, pentru ca ma simt bine :)

La picioare

Picioarele sunt caraghioase, pentru ca seamana cu niste palmieri desenati stangaci. Unii oameni merg ca in filmele mute, grabit si repezit; ei au picioare alb-negru. Alti oameni merg labartati, cu pasi mari, ca niste compasuri pe caiet cu patratele. Unii oameni merg saltat si topait, ca mingea pe genunchiul portarului. Altii serpuiesc ca iedera pe casa de pe strada cu gradinita nr 123. Iar altii isi tarasc calcaiele, scartaind cat se poate de des; ei sunt oamenii care, daca ar avea masini, ar pune mereu frane brusc, de dragul sunetelor stridente.

Interesant este sa urmaresti moduri de sarit peste balti. Unii sar ca niste pinguini, cu burta inainte, altii ca niste pui curajosi dau din maini ca sa-si faca avant, altii ocolesc si merg tacticos, te astepti sa si scoata o pipa sa o fumeze usor, atat de tacticosi sunt. Altii sar ca niste leoparzi de parca de partea cealalta a baltii ii asteapta o gazela. Ei sunt in limbajul meu "pradatorii de balti". Daca le-ai sufleca pantalonii ai vedea ca au pe piele pete de leopard.

Picioarele sunt minunate. Oare ce or face unele picioare la ora asta? Cele in gips stau in casute albe, in concediu, varuiesc de zor in apartament. In piciorul meu stang latra de zor o muscatura de caine. Un picior incearca sa ajunga la o vaza cu narcise, sa miroasa si el galben de primavara. Din pacate, oamenii cred ca picioarele sunt doar ele instrumente de mirosit si nu care au nari de mirosit ele insele. Un alt picior priveste lumea printr-un dunga rosie si-si doreste amarnic un aparat de fotografiat. Iar alte picioare pur si simplu dorm, dand din degete, sau danseaza in pantofi butucanosi sau merg grabite, pe strazi cu posibili hoti, fac cumparaturi ( conopida si coca cola) sau au gasit un fistic pe covor si-l rontaie usor, in timp ce capul de la sfarsitul corpului se uita la un film.

Sign in as a different user

In ultima vreme m-am simtit depasita de propriul corp. Se poarta ca o masina zanatica, nu mai asculta de comenzi, ma injura urat si este plin de resentimente. As vrea sa pot sa-l trimit la o scoala de corectie a corpurilor. Acolo ar invata ce e buna-cuviinta si disciplina, alaturi de corpurile geometrice care s-au saturat sa urmeze regulile geometriei si sunt reinvatate sa-si stie locul. Pentru ca un corp, orice corp din lumea asta, nu o poate lua razna asa, cand ii tuna lui. Un corp este capul familiei, poarta mari responsabilitati pe umar, trebuie sa poti conta pe el atunci cand nu stii sa faci tema la geografie ( stabiliti latitudinea si longitudinea).
Cand corpul tau te lasa in pom cu sanatatea te trezesti singur. Te trezesti in pom, fara scara, langa cuiburi parasite si omizi care au mancat toate frunzele. Cum nu te poti da jos, stai acolo si tipi dupa ajutor. De aceea oamenii bolnavi nu sunt placuti, sunt ca niste copii mari pe care ii doare si striga neincetat: dupa medicamente, atentie, rasfat, grija. Dar durerea lor calca pe nervi de la un moment dat incolo. Un bolnav si durerea lui sunt mereu in plus, incurca pe cei din jur si strica toata atmosfera. Bolnavii nu sunt niciodata "disco", chiar daca fetele lor palide par mereu luminate de neoane fluorescente albastre de club.
Sunt foarte sigura ca, mai demult, mi-am mai facut un user, un corp de rezerva. Trebuie doar sa-mi amintesc acum unde este. Pana atunci ma descurc cu ce pot.

Despre iceberg

Icebergul nu e deloc rece, cum s-ar crede la prima vedere si la prima atingere. Lui ii plac apartamentele cu tapet ( pentru ca tapetul e mai cald decat orice culoare de vopsea) verde cu frunze, crengi si lei, ii place sa aiba ceai fierbinte in cani albe, cu defect de fabricatie. Ii place sa fie mereu tinut in brate si sa se bage in sufletul celui la care tine, chiar daca el nu e genul care sa zburde mereu pe langa cineva si sa-l dezbrace din mers, in lift. Dar asta nu inseamna ca el simte mai putin si ca are un congelator cu peste in loc de inima ( nu ca ar fi ceva in neregula sa ai pesti prin inima). I-ar placea sa nu se mai simta singur asa, cu una-cu doua, si sa nu i spuna ca nu e decat o inghetata fara cornet pentru ca asta il face sa scoata prin ochi tot ceaiul baut, intr-o forma extrem de sarata.
Un iceberg nu e perfect, nu are nici macar toti nasturii la haina, dar pentru ca e o fire rezervata, nu se lauda cu asta. I se pare normal ca cineva sa descopere asta la el. Un iceberg pare ordonat si calculat, dar calculele lui sunt intotdeauna inexacte pentru ca sta foarte prost la matematica zapezii din viata lui. Si face si el lucruri nebunesti, numai ca mai rar si doar cand se simte el bine. Si vrea sa fie iubit pentru ca e un iceberg, nu pentru ca ar putea fi altceva, de exemplu un iceberg emigrat in Australia, cu o diploma de afaceri in buzunar.

Fara ceas

Sunt obsedata de timp. Am acasa o gramada de ceasuri, este foarte important sa am ora exacta la ceasul de la mobil, ma intreb de sute de ori pe zi cat e ceasul si chiar daca nu port ceas la mana, in secret imi doresc sa fac asta. Dar chiar si obsedatii de timp ies uneori din ritmul lui.

Postul asta este despre anumite momente in care nu am dat 2 bani pe timp si l-am lasat sa-si ia campii de capul lui, vorbind singur. Pentru ca pentru o perioada de timp am ramas un pic in transa in zona alba dintre cifre.

Despre momentul in care era iarna, frig si stateam in lumina unui bec rece si l-am vazut venind inspre mine. Avea pe ochi o caciula albastra, care tocmai ii inghitise sprancenele si i le molfaia timid, aratand cu totul altfel decat imi aminteam eu. M-am fastacit si m-am pierdut de timp o buna perioada de vreme.

Momentul in care am descoperit un santier care mi-a placut mult. De curand am trecut pe langa cel mai interesant santier din viata mea, un santier-cinema cu sunet Dolby surround. Buldozerul scotea pocnituri de proiector vechi care agata pelicula, macarua scartaia ca un scaun comod, plin de floricele, cizmele de cauciuc ale muncitorilor se auzeau ca pasii de spectatori pe podeaua acoperita de mocheta de plus. Si era dimineata si era primavara si eu am stat in fata santierului in transa nu stiu cat timp.

Momentul in care m-a prins o ploaie de vara pe Lipscani si m-am trezit intr-un tablou. Lumea fugea, apa venea, praful se randuia in siraguri, tunetele mi se spargeau in cap impreuna cu traznetele si cainii vagabonzi dispareau unul cate unul in ganguri intunecoase. Cate un om in bluza rosie iesea in evident sub cerul albastru-cenusiu, deasupra pietrelor crem iar un radio lucios, undeva sus la o fereastra inconjurata de petunii albe si roz, canta straniu si prelung. Nici macar nu-mi amintesc cum si cand m-am adapostit de ploaie.

Momentul in care era toamna tarzie si frunzele se uscasera in mormane pe trotuar. Si am descoperit multe, multe carti de joc imprastiate pe jos. Carte dupa carte, sub scheletele frunzelor. Majoritatea erau trefle. Si mai faceam un pas, mai descopeream o carte si un drum pe care il faceam in mod normal in 5 minute a durat atunci infinit mai mult. Cu treflele gasite atunci, mi-as fi putut forma o armata puternica si disciplinata, credincioasa mie dar am preferat sa le las pe strada. De atunci am mai gasit o singura data o carte pe jos: un 4 de trefla.

*Am impartit momentele astea de nebagat timpul in seama pe anotimpuri, pentru ca asa sunt randuite in capul meu. Pentru ca nu-mi pot aminti nimic daca nu e raportat la limba ceasului, am ales cel mai labartat reper de timp din punctul meu de vedere: anotimpul.

Thomas Mann

Rabbit Clock - "This curious timepiece is about to run away with your imagination. Mounts on the wall or stands up on any surface when you use the rabbit's brass carrot stand".
Timpul fuge la fel de repede ca un iepure de camp, dar nu se si imperecheaza la fel de repede, nu vrea sa dea pui de timp cu usurinta ( ma rog, poate doar la meciurile de fotbal cand echipa care nu trebuie mai capata niste minute in plus, din burta de arbitru, tocmai la timp ca sa dea golul care le trebuie)

Techno.Hand Clock - "Clock face depicts the passage of time in the terms of love: Time Passes, Love Waits, Time Passes, Love Lives, etc. Mounts on the wall or sits on it's base".
Dragostea tine cat 5 degete de la o mana.

Digestiva Chair - "Completely unique, these chairs receive compliments and stares all day long".

Un fel de dicarbocalm de sufragerie.

LINK

In vizita la linkuri

polar ice sheet's giant zipper

chocolate bubble-wrap

comet, lightning and fireworks

Dilema din dulap

Sa zicem ca-ti placea o trusa de surubelnite. Printr-o mare coincidenta, ai castigat-o la o tombola speciala ( tu nu stii, dar erai cat p-aci ca in loc de trusa sa castigi o farfurie de spaghete temporare). Surubelnitele sunt grozave. Sunt foarte colorate, una chiar are intr-un maner borcanat serbet sticlos cu care papilele tale gustative se pot lupta cand au chef. Poti sa insurubezi si sa desurubezi tot ce-ti trece prin cap, totul merge minunat. Esti fericit mai ales dupa ce gasesti si o surubelnita secreta, intr-un buzunar secret, la indicatiile unei indicatii indiscrete.
Dupa cateva zile, descoperi insa ca trusa cea minunata nu este asa cum credeai ca este. Sub instructiuni descoperi un gandac cu pantaloni de panza si 5 fii aflati la pubertate, o surubelnita se despica apoi in doua, in mainile tale si nu numai ca devine buna de nimic dar gasesti in ea si un biscuit mancat pe jumatate. Mai exista si o surubelnita mare si argintie, care pare sa nu aiba nici un scop ( si are gravat pe ea: "eu l-am desurubat pe superman", plus ca in vopseaua manerului este prins un fir albastru, de material lycra rezistent) de care iti este frica. In plus, este o trusa care cam cauta sfada exact atunci atunci cand ai timp liber.
Acum ce faci? Nu poti sa returnezi trusa pentru ca politica magazinului nu accepta. Nu exista OPC si nu ai cui sa faci reclamatie. Si inca simti ca e o trusa grozava. Iar un alt motiv este ca exista n persoane care considera ca asa surubelnite nu gasesti la orice colt de strada ( ceea ce ii creste valorea, evident). Si i-ai mai si adoptat pe cei 5 fii aflati la pubertate.

Gummy bear chandelier

from here

Da, as vrea un candelabru din asta, pe care sa-l mananc incetul cu incetul atunci cand sunt suparata si obosita, inainte sa se astearna praful pe el.

Ganduri -sezlong la dus

Din toate gandurile din lume, gandurile-sezlong si gandurile-hamac sunt preferatele mele, oricat de stupide ar fi. Poate si pentru ca sunt genul de ganduri care apar cand nu vrei sa impresionezi pe nimeni, nici macar pe tine, si eu ma plac tare mult atunci cand nu ma dau mare in fata mea. Dar gandurile astea apar mai ales atunci cand fac dus sau baie, cand mi-e cel mai usor sa fiu eu insami si atunci ma grabesc sa ma asez in cat mai multe sezlonguri cu dungi galbene si rosii si sa ma bronzez cat mai frumos.

Sub dus mi-e mult mai usor sa ma gandesc cum ar fi ca un ras cu urechi pufoase, motate si corp atletic sa coboare din cada mea, cu apa siroindu-i din barba si la cum s-ar plimba el prin apartament, la 6 dimineata, cu un prosop atarnat pe umar si boxeri bleumarin din bumbac.
Ma mai gandesc la logica imprastierii nasturilor pe podeaua unui atelier de croitorie, la cate pahare de cristal poate sparge sunetul unui clopotel furios, la cum am fi daca degetele noastre ar avea unghiile pe interiorul palmei pe si de ce se spune "buricele degetelor" din moment ce nu avem nici un fel de gauri in degete. Sa fie vorba oare de un fel de religie a degetelor in capul nostru care ne dicteaza sa punem stigmate in reprezentarea noastra mintala a unui deget?
Si nu ma pot opri sa nu ma gandesc cum ar fi daca am trai permanent sub o apa care ne curge in cap, ne baga bretonul in ochi si ne intra mereu in nas, gura si urechi si am avea cu totii numai ganduri relaxate, cu umbrelute in colt, nu neaparat inteligente.

Mai sunt 25 de cm si baia va da pe dinafara

Eu sunt ca un inginer de poduri deasupra unui proiect. Sunt planificata. Daca mi s-ar da de ales, as prefera sa-mi planific pana si moartea, da! Imi planific timpul, sosetele, iesirile in oras, minutele pe care le fac de acasa pana la colt, durata lacului pe unghii, lungimea pantalonilor si marimea fundului peste 3 ani. Fac aproximatii si masuratori, umblu peste tot cu o rola de masurat in minte, ca un tamplar al timpului adevarat.

Imi place sa fac planuri. Sa stiu ca peste 2 zile, o luna, un an se va intampla ceva placut, ceva ce-l astept de atata vreme. Imi place sa ma gandesc cum o sa fie, sa-mi imaginez, sa construiesc scenarii si in timp ce fac asta sa ma uit in gol si sa zambesc aiurea. Imi place sa traiesc si in alte timpuri, nu numai in prezent. E ca si cum as scrie mereu niste scurt metraje si ar trebui sa nu pierd niciodata din vedere amanunte importante.

Dar nu zic niciodata "Nu" cand imi face "boo" de dupa un colt de casa spontanul. Imi place sa ma apuce sa ma duc luni dimineata, la prima ora, in piata Obor si sa ma plimb pe acolo fara treaba si-mi place sa ma gandesc ca in mod normal nu as fi facut asta niciodata. Si-mi place cand renunt brusc la una din sutele de frici care aluneca prin mine, cu asa de multa usurinta de parca frica aia era doar o bomboana un pic amara la inceput, dar apoi dulce. Dar nu ma simt ok sa nu stiu permanent ce o sa-mi aduca urmatorul moment, urmatorul an, sa nu-mi planific dorintele. Sau sa mi se bage pe gat glucoza de spontan ca sa ma vindec de planificatita.
Pentru ca eu sunt Irene si sunt planificatoare si nu e nimic in neregula cu asta! Nu sunt un crocodil groaznic si insipid si plictisitor care vegeteaza in malul lui, unde sta in siguranta. Sunt doar un om cu o rigla in mana si creionul dupa ureche care vrea mereu sa prevada viitorul, fara sa-si ghiceasca in tarot.

Oboseala

Azi ma plictisesc toate. Ma plictiseste ca trebuie sa inghit albastru de metil si sa ma simt ca si cum am interiorul corpului varuit in albastru de Voronet, ma plictiseste ienuparul, cu numele lui ca o anagrama a iepurelui, ma plictiseste ca numarul apartamentului meu era scris pe perete, langa usa, cu roz, dar de doua zile apare scris cu mov, ma plictiseste ca fac poze strambe si nu stiu de ce si ca am ghiozdanul plin de sticlute si recipiente de medicamente si de ore fixe de care mereu uit. Si ma plictiseste ca sunt certareata ( cu motiv, intotdeauna!!:))) si ca nu am inspiratie si nici umor si ca scriu cu multe "si-uri" de parca as fi un sarpe caligraf. Si ma plictiseste sa-mi fie frig in orice punct al corpului meu, de parca imi tin corpul la prea mare altitudine si trebuie sa ajung cu telecabina la mine.

Ulrika Erdes - un altfel de graffiti

Public Embroidery

LINK

Provizorul

Provizorul este barbatul cu fata de stanca si palarie gri, periata. Slujba lui este sa aduca provizoriul in vieti mai mici sau mai mari. Vine la usa potrivita si pune sigiliul pe ea si usa aceea nu se mai poate inchide pentru ca pe ea sa se scurga toate lucrurile ce nu sunt definitive. Provizorul nu suporta sa vada lucruri pe care se asterne praful si capata luciu de mobila statica, in lumina aurie de dupa-amiaza spre seara. Nu suporta nici lunga durata nici viitorul.
Lucrurile provizorii ma dor. Nu reusesc decat rar sa le evit. Iar cand le accept, fac asta nu pentru ca sunt oricum mai bune decat nimic, ci pentru ca am nevoie de ele. Cand ti-e lumea mai draga, vine Provizorul si scrasneste cu penita o linie de cerneala tremurata intre doua puncte.

ps: unora le place Provizorul, pentru ca provizorii lor nu arata ca ai mei, ci sunt baieti cu tricouri in dungi colorate, cu mingea sub brat si guma pe adidasi.

Transhumanta rectorilor

Cand mi se face somn, toti rectorii din spatele zidurilor de piele sforaitoare incep sa migreze cu tot cu secretare, profesori, studenti, lectori, asistenti si administratori. Ei cauta munti sau campii cu birouri mai verzi, unde xeroxurile speciale, cele care inmultesc pleoape grele multe si moi, au o iarba mult mai buna de mancat. Este un spectacol pe care nu-mi place sa-l trec cu vederea.
Asa ca, dupa ce casc, trag patura peste mine, inchid repede ochii si deschid geamurile de la cabanuta elvetiana in care imi astept mereu somnul. Ii vad venind cu hainele tip sacou atarnandu-le pe umeri, indemnandu-si cu voci intelectuale xeroxurile lucioase, in timp ce secretarele le inteapa sau le ciocanesc cu pixuri si creioane care inca miros a magazin de birotica de unde alfa. De fapt, uneori, marsul somnului meu este denumit chiar marsul biroticii. Pentru ca rectorii somnului si birotica undelor alfa merg mana in mana; asa e hotarat de la natura.