Trec zilnic prin 2 locuri speciale, atemporale, unde pare sa-si gaseasca loc toata frumusetea lumii. Dureaza doar cateva secunde sa le parcurg si totusi secundele acelea imi ajung pentru toata ziua. Primul loc este o bucata de strada aproape de casa mea. Este strada unde pisicile au ochi de culori diferite, este plin de flori si exista chiar si un cais si un salcam japonez. De cate ori ma intorc noaptea tarziu, pe strada aceea nu-mi este frica si ma simt in siguranta. Aici felinarele tresalta si palpaie cand treci de mana cu persoana pe care o iubesti mult. Uneori, primavara, caini mici apara masinile, latrand cu vocile lor subtirele plini de vitejie iar iarna alearga prin zapada, afanand-o si imprastiind-o pulbere in aer. Vara, teii miros mult mai tare si intotdeauna in zilele cu caldura mare, bate usor vantul, asa ca pe strada asta nu-ti este niciodata nici prea cald, nici prea frig. Ti-este bine.
Al doilea loc este pe strada Arthur Verona, in spatele cinematografului Patria. Cand caldura este mare, usile din spate sunt deschise si se vede sala de cinema, tacuta si intunecata. Este dimineata, ai umblat mult prin soare si racoarea salii goale te invaluie placut. Sa merg la cinema dimineata, la primul spectacol, este una din marile mele placeri. Sa stau pe scaune din plus verde, rosu sau mov, sa fie putini oameni in sala si sunetele sa para ca vin din pereti. Sa se auda scrasnetele specifice aparatului de proiectie si pasii celor care au intarziat. O femeie sa traga draperiile la usi si filmul sa inceapa in intunericul acela deplin, in care se mai aud uneori oameni tusind sau dregandu-si vocea. Sa-mi aduc aminte de primul film la care am fost cand eram mica (101 dalmatieni). Tin si acum aminte cat de de tare ploua atunci si sala era plina, plina. D-abia am gasit bilete. De atunci verdele a ramas culoarea mea preferata, pentru ca toata sala era imbracata in catifea verde, acel verde prafuit, cu miros de pelicula de film si oameni care rad.
Poate traiesc eu intr-o lume paralela, dar zi de zi gasesc atat de multe lucruri marunte care-mi plac atata placere incat uneori ma simt coplesita.
8 comments:
Un alt locm magic, ca sa impartasesc si eu, asa cum mi-ai propus, cel putin pentru mine - este terasa unui prieten care locuieste la ultimul etaj dintr-un bloc de pe Calea Victoriei. Balconul lui este imens si deasupra este numai cerul.
De la poluare, seara se vad culori minunate imbinate cu nori si vant - trebuie doar sa te uiti in sus si vezi un fel de curcubeu rupt.
Sa stau acolo primavara, vara sau toamna, [iarna e cam frig] cu o sticla de vin sau doar fumand o narghilea [cum obisnuim noi] si sa povestesc cat l-am iubit pe prietenul de care m-am despartit sau sa ascult de ce e greu uneori sa vorbesti cu proprii parinti...
Am stat pana la rasarit de mai multe ori acolo pentru ca timpul trece foarte repede, noi suntem seriosi si vine dimineata...
un loc nu foarte magic pe care l-am descoperit eu este : casa scarii de la caminul in care sunt cazat C4 - Suceava...cica un camin nou noutz cotat la 2 stele ... sa revin... apropo de zilele foarte calduroase ... este o placere sa urci 4 etaje pe casa scarii ... este asa de mare racoare incat iti vine sa urci si sa cobori 4 etaje toata ziua .... gresia(albastra) si balustrada(din crom) te face sa te intinzi pe jos de fericire ca soarele nu a avut atata forta sa patrunda pana acolo :) (nebun nu sunt)
lovely post :x
dar, irene, toate felinarele palpaie cand treci pe langa ele de mana cu persoana pe care o iubesti mult :)
cum se numeşte bucata de strada aproape de casa mea? vreau şi eu!
cât despre locuri de împărţit... well... e unul frumos şi cu multe amintiri legate de el (nu de ar fi singurul, dar 90% din locuri sunt frumoase numa în ploaie sau ninsoare). so click here. linişte, pace, plimbări, locuri de descoperit, jandarmi simpatici care-ţi mai dau o gură de vodkă... life!
Andressa: asa mi-as dori uneori sa pot sa am o terasa pe blocul unde stau. Sa-mi pun un sezlong si sa beau limonade si beri si sa chem prieteni. Numai ca din pacate nu se poate. Este prea plin de antene, de arabi si chinezi care circula pe acolo :(
Adrian: stai linistit, nu te crede nimeni nebun :P
Boo: mersi :*. este foarte adevarat ca toate felinarele palpaie cand treci tu cu el, numai ca in locuri mai aglomerate tinzi sa nu observi asta.
ago: fiecare cu locurile lui magice. probabil tie strada mea ti s-ar parea una obisnuita :)
al meu loc magic este cam departe, tocmai in sibiu, o camera de hotel cu un felinar in dreptul geamului.
Irene draga, stai intr-un bloc in care chinezii si arabii circula pe acoperis strecurandu-se printre antene ?
Da Lulu, pentru ca stau intr-un loc magic :P
Post a Comment