Monday, July 31, 2006

Cum este cand te lasi de statistici

Cand am renuntat la statcounter si sitemeter am ras cu un aer superior: "ha, nu va puneti voi cu mine, ca sunt mai tare decat orice stats! nu sunt dependenta!"
In ziua aceea mi-a fost usor. Nu simteam nevoia sa vad cine a mai vizitat blogul, sa observ ce ip-uri noi apar. Viata era frumoasa si viitorul parea mult mai luminos! Ganditi-va numai la cate minute castigam, minute irosite pe desele click-uri pe butonul de statcounter.

A doua zi am inceput sa comport un pic ciudat. O cuta mi-a aparut intre sprancene. Mainile au inceput sa-mi tremure si sa caute statcounterul. M-am pomenit ca intr-o plimbare pe internet am cotit la un moment dat la dreapta, spre adresa bine stiuta a casei de unde imi procuram statisticile. Am trecut insa pe langa ea, fluierand incet. Inca eram tare!

A treia zi nevoia a devenit deja o problema. Mama mi-a facut supa de pui si m-a ocrotit cum a stiut mai bine. Deja vorbeam despre faptul ca imi fac un cont mic, mic, vad ce se intampla in ziua aia si apoi iar il sterg.

A patra zi: "Ce am facut?!!!"

A cincea zi: "Statcounter, statcounter, statcounter". Murmuram leganandu-ma, cu privire fixa, in perete. Dormeam cu intreruperi si ma bantuiau cosmaruri groaznice cu ip-uri complicate, mii de vizitatori care se ingramadeau sa intre pe blog si imi scapau printre degete, razand meschin, cu bloguri care ma linkuiau si EU NU STIAM. Pericole ascunse si infricosatoare ma pandeau pe mine si pe blog. Dar eu nu mai aveam statcounter si nu mai aveam cum sa aflu din timp de ele. "Ai omorat santinela", striga la mine in vis o voce mareata, ca de judecator.

A sasea zi: Mainile nu mai tremurau dupa buton, puteam sa intru pe blog fara sa ma intreb cati vizitatori am mai avut. Dar acum mi-a ramas o urma de tristete in ochi, privirea aceea pe care o au oamenii care STIU. Care au trecut printr-o experienta traumatizanta si le-au ramas cicatricile in suflet. Zambesc amar atunci cand cei din jurul meu povestesc despre trafic crescut etc. Ei nu stiu, pentru ca nu au fost Acolo.
Ziua a saptea: Acum stiu ca ma voi face bine! Trebuie doar sa fiu tare!

Ganditi-va ca in timp ce m-am lasat de statistici, m-am lasat si de fumat iar:(. Imi este mila de mine!

9 comments:

nihasa said...

stats are good ...


mai razi cand vezi ca cautau aia pe google si au ajuns la pagina ta :)

nedi said...

:)
bravo tie ca te lasi de fumat, nasol ca e "iar"
de data asta e for good, nu?
:)

naen said...

sevraj :)

Irene said...

da :(, adevarul este ca erau f caraghioase cautarile pe google.

dar iti zic: stats are evil. iti dai seama de asta dupa ce nu le mai ai!

acum sunt temperata cu lasatul de fumat. adica nu mai zic "gata, am terminat definitiv!". se pare ca la mine nu merge cu chestii definitive, pentru ca ma incapatanez sa fac invers. asa ca o iau incetul cu incetul :)

Probably me said...

E foarte haioasă însemnarea asta a ta dacă înlocuieşti "statcounter" cu "fumat" sau "ţigări" peste tot. :P

rayne said...

sunt mandru de tine :)

si eu incerc sa nu ma mai uit la stats..dar imi place ca unii il citesc :P

oricum...vanity. My favorite sin...[ghici de unde?! ]

:)

Irene said...

The devil's advocate :D

De fumat nu prea cred ca ma mai apuc. In ceea ce priveste statisticile....nu stiu cat mai rezist fara ele :P. Sper sa nu se descopere ca si statisticile fac rau la sanatate :P

koma said...

O experienta aproximativ asemanatoare am trait acum 2-3 ani cand m-am lasat de operarea canalului #Oradea mIRC. N-a fost deloc atat de usor pe cat credeam ca va fi. Dar mi-a trecut. Cat despre statistici... ma bucur ca nu am microbul acesta.

Anonymous said...

eu am cautat filozofie pe google.
nu ma asteptam sa gasesc altceva.

interesanta lumea asta a bloggerilor(nu am net decat la servici dar poate imi pun si acasa).
creati o 'realitate' mai .. cu farmec