Nu ma impac deloc cu gandul ca la un moment dat o sa devin matusa. Nu pot sa sufar matusile. Unchii sunt atat de simpatici. Te duc la pescuit, iti fac cadouri misto, te invata cum sa extragi mierea de albine si sa gatesti tocanita la foc mic etc. O matusa insa este un lucru antipatic. O matusa iti va vorbi dulceag si subtil rautacios despre cum alte persoane ( eventual fete) sunt mai ... ( insert aici orice calitate vrei tu) decat tine.
Matusile vor mirosi intotdeauna prea tare si prea dulce a parfum si vor rade strident. Vor avea mereu dintii murdari de ruj prea rosu si poate expirat. Se vor imbraca in fuste largi, parca luate de la casa de moda Venus si vor purta genul ala de sandale prin care se vede doar un deget, hai doua.
Mai exista matusile excentrice, in casa carora se simte un miros ciudat, de pene ude si vulpi turbate. La ele este mereu o atmosfera intunecata si racoroasa iar peretii vor fi mereu plini de tablouri ( imitatii dupa carul cu boi al lui Grigorescu), ciocolatile si bomboane vor fi bine ascunse in dulapuri greoaie, astfel incat nici un nepot mic sa nu se poata bucura de ele. Matusile astea sunt mereu necasatorite, sufera mereu de migrene si se stie despre ele ca au iesit la un moment dat cu un barbat despre care se zice ca le-ar fi batut. Daca nu se stie nimic despre vreun barbat, se spune ca au ramas fete batrane din cauza ca au avut parinti prea autoritari care le-au distrus viata.
Mai exista matusile care mereu promit ca aduc cadouri dar nu le aduc niciodata. Matusa Irene
(datorita ei am fost eu numita asa) imi zicea mereu ca are pentru mine un cadou adus din strainatate. Ca este ceva nemaipomenit si d-abia asteapta sa mi-l dea. Dar fir-ar sa fie, iar a uitat! Este frustrant pentru o fetita mica, care traieste in comunism, sa stie ca exista pentru ea un cadou extraordinar, pe care insa nu-l primeste. Cred ca de-atunci s-a nascut aversiunea mea pentru matusi. Plus ca mi se pare ca matusa asta s-a casatorit cu un arab dubios si a facut un copil cu un cap mare si patrat, ca o cutie de carton. Cred ca, datorita asemanarii de nume, am inca o frica irationala sa nu am soarta ei.
19 comments:
Cautam ceva prozaic pe net cand am dat din intamplare de blogul tau si m-am indragostit de el.
:)
pai .. nu ar fi mai simplu sa-ti propui ca , daca si cand ai sa ajungi matusa , sa nu ai nici una din .."calitatile".. de care povestesti ?
Blogul meu roseste si multumeste anonymous
chiar, inca mai apelez sa nu mai postati cu anonymous. ca ma simt ciudat sa raspund cuiva care nu are nici macar nick. este prea impersonal :(
derelict: vezi tu, rolul de matusa este un rol periculos. uneori te ia pe sus si-ti fura personalitatea. una iti propui tu si alta ajungi sa faci :P aunts are evil!
Mda, in unele privinte suntem toti in voia sortii. Daaaaaaaaaaaaaaar poti sa mai pui si tu umarul pe ici, pe colo.
Gaseste un fost prieten si rupe-i picioarele. Asa, in cel mai rau caz o sa fii ACEA matusa speciala :)
Foarte adevarat. Deja pot sa-mi privesc matusile cu acea privire superioara care spune "I'm onto you, evil one!"
Dar trebuie sa recunosti ca ai "mostenit" un nume frumos :)
Exista o categorie de matusi care nu sunt evil si anume alea care sunt aproape de-o varsta cu nepoata/nepotul. E drept ca sunt o specie foarte rar intalnita, pe cale de disparitie, ca tigrul alb sau dalmatianul fara pete, dar care totusi exista, preponderent in familiile mari si haioase.
i'm so totaly not with you on this one, eu am avut matusi cool, cea mai old matusa a mea ma ducea pe stadion cand eram mic, si acuma stie destul de bine componentza multor echipe de la world cup. and dont even get me started on the others.
Matusile mele, the good ones, sunt super cool pe langa ce povestesti tu acolo! Si macar alea care sunt rele fac prajituri bune...:D Lucky me!
Mai sunt si matusile care te pupacesc de te apuca greata. Da. Acele otrepe care cred ca pentru 2 bomboane silvana (cu lapte) le vei fi recunoscator toata viata.
rujurile expira??
^
evident ca mai exista si matusi bune si oameni norocosi care le au. evident ca rujurile expira. si evident ca ^
mihai: mersi, dar sa stii ca nu-mi placea numele meu cand eram mica. mi se parea ca este genul de nume pe care ar trebui sa-l primeasca omul de tinichea. eu voiam sa ma numesc simplu: irina.
well, sper ca acum, ca te-ai facut mare, iti place :)
chiar, se pronunta ca in engleza, franceza sau ... e un nume Zen ?
Se citeste Iren si rimeaza cu zen :P
Nu dispera din cauza stereotipurilor, si eu am aceeasi problema(i find myself stepping closer to 'the aunt thing' every day), sau..ma gandesc..daca tot e sa disperam...keep in mind-intotdeauna ne ramane exceptia care confirma regula sau lots of swiss chocolate to make up for the long, red nails...
O sa-mi aduc aminte sa o apostrofez pe cumnata-mea in ziua in care va anunta cu bucurie her new kinder-like nature...sa ii dau un telefon si sa ii zic: Fata, ai innebunit? Vrei sa faci din mine personaj de roman?
eh, astea sunt arhetipuri at the best (ca sa nu zic stereotipii, cum a zis cineva mai sus). si cred ca te-a marcat rau si Marile Sperante:))
anyways, mi-a placut "miros de pene ude si vulpi turbate".
ar trebui sa scrii o carte pentru copii la un moment dat.
eu vreau sa nascocesc un alt cuvant pentru matusile bune. care sa sune mai frumos.
cartea pentru copii este in cuptoras. se coace :)
am uitat sa zic ca in post vorbesc despre matusi din viata mea, nu din carti. si inca am uitat sa vorbesc despre o gramada de alte categorii de matusi, cum ar fi matusile cu par pe fatza :D
Post a Comment