Pui

"I am weary of chickens:
no one knows what they’re thinking,
and they look at us with dry eyes
and consider us unimportant".

–Pablo Neruda

Uneori ma simt vinovata ca sunt carnivora si ca preferata mea este carnea de pui :(. In copilarie, la tara, cand nu aveam ce face, deveneam antropolog de pui ( asta cand nu ma apuca dorinta de a face ordine in poiata gainilor, de a le face sosea si a le atentiona sa circule pe doua sensuri, cine nu respecta regulile primea corcoduse in cap).

Puii sunt niste fiinte foarte rabdatoare. Trebuie sa ai caracter nu gluma sa-ti petreci ziua nefacand altceva decat pigulind fire de iarba. Cel mai mult imi placea sa ma uit la fetele lor de pui. Majoritatea erau incruntati, ca niste profesori de stiinte exact. Unii pareau ca se plimba cu mainile la spate, deslusind ecuatii. Altii aveau privire bleada dar erau sportivi, alergau dupa muste si inghiteau pe nemestacate rame facute parca din jeleu.

Mai erau si puii in stare de permanenta alerta. Poate puii in care zaceau aviatori nedescoperiti. Ei se uitau mereu la cer si erau primii care vedeau vulturii. Mai erau puii visatori, cu jambiere de poet si hainute jerpelite. Pe ei ii cam bateau toti dar lor parea sa le pese de nimic. Nici chiar de faptul ca uneori ramaneau murdari la cioc de malai. Se plimbau agale prin curte, murdari de mancare pana si in cap si se opreau sa miroasa si sa ciuguleasca trandafirii. Mai erau si "puii mamei". Cei care stateau numai pe langa closca, aparand si disparand de dupa fustele ei, alintandu-se cu voci subtirele si enervand pe toata lumea: "mami, mami m-am lovit la cel de-al treila deget. pupa-ma sa treaca!" De obicei pe ei nu-i prindeau niciodata stancutele sau vulturii, stand mereu in preajma gainii, dar cand se faceau mari si naivi, deveneau mai toti ciorba.