Friday, July 28, 2006

Pui

"I am weary of chickens:
no one knows what they’re thinking,
and they look at us with dry eyes
and consider us unimportant".

–Pablo Neruda

Uneori ma simt vinovata ca sunt carnivora si ca preferata mea este carnea de pui :(. In copilarie, la tara, cand nu aveam ce face, deveneam antropolog de pui ( asta cand nu ma apuca dorinta de a face ordine in poiata gainilor, de a le face sosea si a le atentiona sa circule pe doua sensuri, cine nu respecta regulile primea corcoduse in cap).

Puii sunt niste fiinte foarte rabdatoare. Trebuie sa ai caracter nu gluma sa-ti petreci ziua nefacand altceva decat pigulind fire de iarba. Cel mai mult imi placea sa ma uit la fetele lor de pui. Majoritatea erau incruntati, ca niste profesori de stiinte exact. Unii pareau ca se plimba cu mainile la spate, deslusind ecuatii. Altii aveau privire bleada dar erau sportivi, alergau dupa muste si inghiteau pe nemestacate rame facute parca din jeleu.

Mai erau si puii in stare de permanenta alerta. Poate puii in care zaceau aviatori nedescoperiti. Ei se uitau mereu la cer si erau primii care vedeau vulturii. Mai erau puii visatori, cu jambiere de poet si hainute jerpelite. Pe ei ii cam bateau toti dar lor parea sa le pese de nimic. Nici chiar de faptul ca uneori ramaneau murdari la cioc de malai. Se plimbau agale prin curte, murdari de mancare pana si in cap si se opreau sa miroasa si sa ciuguleasca trandafirii. Mai erau si "puii mamei". Cei care stateau numai pe langa closca, aparand si disparand de dupa fustele ei, alintandu-se cu voci subtirele si enervand pe toata lumea: "mami, mami m-am lovit la cel de-al treila deget. pupa-ma sa treaca!" De obicei pe ei nu-i prindeau niciodata stancutele sau vulturii, stand mereu in preajma gainii, dar cand se faceau mari si naivi, deveneau mai toti ciorba.

4 comments:

orson said...

povestea asta are un final foarte trist! cum adica deveneau toti ciorba?

schimba imediat sfarsitul in "toti mergeau catre un loc mai bun!"

:)

are vreo legatura sfarsitul concediului cu sadismul tau?

Nichita said...

De ce nu incerci si perspectiva puiului de avicola sau a puiului de metropola. Cocosei ( cu infatzisare de stancutza ) pui si hai sa o si gainarim, nu? Sa nu fie chiar o familie monoparentala.

Irene said...

orson: daaa! si puii care scapa de la taiere trebuie sa se duca la serviciu. toata lumea are o soarta groaznica, uite asa!

nichita: nu pot sa scriu despre puiul de avicola pentru ca desi are oarecum nume de conte, soarta lui este prea tragica :( si ma intristeaza. sta in cutiile alea, langa alte mii de pui, aproape nemiscat. creste ca fat-frumos intr-o zi cat altii in 7 si dupa aceea moare intr-un mod mecanizat.
:( :(

Andrei said...

Doamne cat de tare, auzi! - profesori incruntati cu mainile la spate :)). Cat de bine i-ai descris!!! Exact asa se plimba prin curte toata ziua, si rezolva in gand ecuatii, sunt convins de asta, i-am urmarit mult ca si tine, cand eram mic. Ah si ce ordine le faceam si eu in cotet, le puneam scarite iar seara la culcare trebuiau sa se aseze aliniati pe scandurile pregatite de mine cu multa daruire.

Multi dintre pui se nasteau prematur pentru ca nu mai aveam rabdare 21 de zile si cand vedeam ca incep sa se crape ouale sub closca incepeam eu sa le cojesc frumos si sa scot puii sa vad ce culori mi-au picat! Kinder cu surprize; si culmea, majoritatea traiau.