Provizorul este barbatul cu fata de stanca si palarie gri, periata. Slujba lui este sa aduca provizoriul in vieti mai mici sau mai mari. Vine la usa potrivita si pune sigiliul pe ea si usa aceea nu se mai poate inchide pentru ca pe ea sa se scurga toate lucrurile ce nu sunt definitive. Provizorul nu suporta sa vada lucruri pe care se asterne praful si capata luciu de mobila statica, in lumina aurie de dupa-amiaza spre seara. Nu suporta nici lunga durata nici viitorul.
Lucrurile provizorii ma dor. Nu reusesc decat rar sa le evit. Iar cand le accept, fac asta nu pentru ca sunt oricum mai bune decat nimic, ci pentru ca am nevoie de ele. Cand ti-e lumea mai draga, vine Provizorul si scrasneste cu penita o linie de cerneala tremurata intre doua puncte.
ps: unora le place Provizorul, pentru ca provizorii lor nu arata ca ai mei, ci sunt baieti cu tricouri in dungi colorate, cu mingea sub brat si guma pe adidasi.
7 comments:
Nici provizoriul meu nu arata deloc hazliu, dar uneori il intalnesc si ma folosesc de el...poarta mereu un pardesiu cenusiu, plouat, tine in mana o umbrela stricata si alearga grabit dintr-un tramvai in altul, de pe o strada pe alta.
provizorul meu e cel mai dragut de pe planeta!intr-o zi si-a luat liber de la serviciu, special pentru a se intalni cu mine sa-mi dezvaluie un mare secret.mi-a spus ca nu trebuie sa mai am incredere in Definitov, cica e cel mai fatarnic si mincinos angajatii timpului.Definitov m-a mintit ca bunica mea nu o sa moara niciodata, ca bicicleta ce mi-a fost furata din fata scolii o sa fie a mea pentru totdeauna,m-a mintit ca primul meu loc de munca o sa dureze pana la pensie, m-a mintit ca exista totdeauna. nu voi trai totdeauna, nimic nu e definitiv domnule Definitov!
Imi place cand vin de la Brasov cu trenul ca tot drumul sta cu mine provizorul si imi umbla prin ganduri, imi arata lucruri frumoase pe geam si mi-e bine. La gara de nord ma asteapta intotdeauna un domn Definitov al calatoriei cu trenul.Ma bucur ca am ajuns la destinatie dar sunt trist ca s-a terminat calatoria.nimic nu e definitiv asa ca nu imi doresc decat lucruri aparent definitive
domnul Definitov :)))) cum sa nu-ti placa de domnul Definitov care are un nume asa frumos si pare un personaj dintr-o piesa de Cehov? :)
provizorul meu are grija de muraturi.
Definitov se aseza greoi pe singura banca ce strajuia peronul garii tocit de miile de pasi ce parca inca se mai auzeau clipind pe fiecare dala rece de beton.
Isi aprinse luleaua din lemn de tec si printre sprancenele stufoase aruncă sageti curioase spre punctul unde parca cele doua linii de metal se contopeau.Privi in zare incercand sa desluseasca vre-un semn de viata al fierataniei ce tragea dupa ea sarpele cu roti in burta caruia salasuiau inghesuiti miile de prizonieri benevoli. Langa el,un copil se juca cu un calut de lemn tinut intre picioare pe care il lovea din cand in cand cu o cravasa imaginara. Se incrunta si luandu-si un aer autoritar il chema pe baiat:"al cui esti tu flacaule?"in timp ce-si mangaia barba stufoasa si galbejie de la atata tutun.Copilul se apropie, si fara sa se uite in ochii lui, mangaindu-si calutul ii raspunse cu o voce abia auzita: "mi-a zis mama sa nu vorbesc cu strainii...." Atunci Definitov se ridica in picioare si vadit afectat de ignoranta copilului, intreba: "dar cum, nu ma cunosti? Sunt Definitov, urmasul Statornicerilori si detinatorul Ordinului Stabilierilor, cum, nu ai auzit de mine?" Copilul, batand cu coada de lemn a calutului in peron, pe un ritm numai de el stiut, spuse de data asta un pic mai sigur pe el: "nu, n-am auzit".
Definitov se pierdu cu firea, si apucand calutul baiatului i-l trase cu putere din mana-i firava si racni la el:"vezi calul asta? il ai pentru ca eu vreau sa-l ai,e numai al tau, e definitiv al tau!!"si ochii ii devenira rosii,stand parca gata sa explodeze. Copilul il privi pentru prima oara in ochi, ii lua incet calutul din mana fara a-l slabi din priviri si il arunca pe linia de tren. Defininitov turbă de furie,se repezi spre şine dar fu oprit de un suierat scurt ca de vultur ce isi facea loc prin ceata deasa ce se asternuse peste ei.Era trenul ce intra in gara mestecănd intre măselele de otel fiecare bucatica din calutul de lemn.Dupa care se opri facand un zgomot infernal. Copilul se uita la ramasitele de lemn imprastiate peste tot si zambi.Il privi in ochi pe Definitov si ii spuse:Nimic nu e definitiv, Domnule Definitov!Dupa care ţopaind strengareste pleca spre chiosc sa isi ia o inghetata.....
Inghetata care...nu este definitiva :)
Provizoratul este oricum mai lung decat orice, asa ca Provizorul asta ne e de fapt cel mai statornic tovaras. Pe viata. Devinitiv?
Post a Comment