Un tag care-mi place mult, primit de la Noper.
Trebuia sa scriu o scurta povestire pornind de la desenopoza de mai sus.
La mine "cum ne vin ideile" s-a transformat in "cum scap uneori de ceea ce ma blocheaza" ( cred ca am o obsesie cu subiectul deblocarii).
Totul incepe cu o invitatie trimisa pe tava tuturor inutililor enervanti din capul meu, carora le place sa blocheze usa cu papucii lor mari si sa aiba ultimul cuvant sec. Ei sunt chemati la un spectacol in Marea Sala a Operei Mele Nationale, acum cladire dezafectata. De obicei pica in plasa toti domnii si toate doamnele de conditie buna care imi ocupa abuziv capul si uita sa plateasca chiria si intretinerea. Ei se manifesta politicos, luand loc in lojele acoperite de catifea rosie, murdara si roasa. Doamnele isi fac vant cu evantaiele imense, care nu le incap perfect in poseta si-si lauda pantofii vienezi. Domnii se duc in fumoar, isi pierd manusile din piele de culoarea untului si se lauda cu statutul lor de abuzivi. Toti se intreaba cine va canta si cine va fi dirijorul, apoi se plang pentru ca nu au gasit sa cumpere programe. Apoi eu ma duc si dau drumul in sala la vipere, lupi si monstri facuti din ace de cusut...
In goana lor deschid toate usile, ferestrele si dulapurile. Unii reusesc sa se intoarca, altii nu se mai uita inapoi si se duc sa se instaleze in alte capete, in Florida.
Taguiesc in continuare pe oricine vrea sa-si deseneze propriul mod de deblocare sau sa scrie despre el.
7 comments:
Nu blocarea ci buclarea e problema. Din A ajung in B, din B in C si din C din nou in A. Si tot buclez in cap ca un broscoi verzui cu ochii bulbucati care a ramas pe un lac cu niste tarusi pusi in cerc. Si tot sarind din tarus in tarus a obosit si se intreaba daca n-a mai fost pe acolo. Asa si mintea sare din gand in gand , circular, pana oboseste. Singura solutie e sa iei firul si sa o iei inapoi pana la gandul initial, uitat, de unde a pornit totul. Atunci poti sa alegi alt fir si scapi.
Cea mai uşoară metodă de deblocare e mutarea mascotei in partea stângă :P
exquisite
thank you, noper
Nu-mi place sa preiau un tag daca nu-mi este adresat personal mie (vorba aia: nu fi niciodata primul, nu fi niciodata ultimul, nu te oferi niciodata voluntar), asa ca-mi iau libertatea de a nota aici metoda favorita de deblocare.
Perseverenta in blocaj. Pana la saturatie. Si e usor de perseverat, pur si simplu elimini orice idee care-ar oferi chiar si cea mai improbabila metoda de deblocare. Cand intervine saturatia, culegi roadele. Si adopti prima solutie ivita. Avantajul e ca prima solutie dupa saturatie nu mai provoaca regrete. Celelalte, intotdeauna.
Se spune ca mai mult de jumatate din raspunsul la o problema consta in punerea intrebarii corecte.
Cum cred ca te intrebi intr-un mod oportun, iti sugerez sa fii calma si sa astepti intr-un ungher oarecare al mintii tale pana cand ideea buna binevoieste sa apara.
Irene,
m`am considerat taguita.
Duminica,12:10, marea deblocare
M-am nascut cu o singura inima si sunt ambidextra. E cald. Rog doctorul sa traga perdeaua. Dupa 9 luni pretind comfort. Ma plang de caldura din salon. El nu pare sa inteleaga. Insista cu privirea; se asteapta sa plang. Imi da o palma. Ii fac pe plac si plang o vreme. Dar sa ne intelegem: vreau sa dorm.
Luni, 14:36 (dupa 5 ani)
Nu scriu mult. Obosesc repede, si sunt asteptata de doi oameni mari imbracati in paturi din care ies maini.
M-am hotarat pentru mana stanga dar uriasii spun nu si-apoi arata spre mine. "Doamna, trebuie sa invete sa fie ca toti ceilalti", se insista pe langa mama.
Am primit o rotitoare cu doua roti. Rotitoarea e numita, generic "bicicleta". Decid ca nu e problema mea.
Marti, 11:15
Intre timp am ramas nedumerita si dreptace.
Am o singura inima care tot creste. Sper ca stie cand sa se opreasca. E pe mijloc, ostentativ plasata intre doi plamani plini, dublati de aer.
Toracele meu contureaza o harta cu inima ca un centru regional, ca sa vorbesc pe intelesul tuturor. Si metropola sangerie pulseaza. Si face zgomot. Mi se spune ca e normal. Cineva ma obliga la suc de morcovi. Pe foaia din fata mea scriu apasat: "Error".
Miercuri,nu am ceas
dar am timp.
De cateva zile s-a pornit o ploaie deasa, alba, si oamenii mari ma imbraca in paturi prin care imi ies si mainile, si picioarele. Cineva imi spune povesti cu pestisorul de aur. Nu-mi plac; nu vrea sa inteleaga.
Ne tocmim si iesim in ploaia alba. Mi s-a inrosit nasul; sa-mi promita cineva un roi nesfarsit de fluturi albi. De ploaie, de miercuri.
Post a Comment