In mijlocul bulevardului, pe trecerea de pietoni, zacea moarta o libelula ( cred) imensa. Era superba, de o culoare metalizata, albastruie, cu ochi enormi. Nu am putut sa o las sa fie calcata de masini. Si trupurile libelulelor au nevoie de liniste, in timp ce se reintorc in tara lui Oz.
Si ieri si azi am vazut oameni cu ghirlande de baloane albe si portocalii in brate. Ieri un batran vagabond, care strangea in mana sforile baloanelor si avea o expresie fericita pe chip. Astazi o femeie care plimba doi caini si se incurca in baloane, lese si canadiana prea larga. Cred ca pe lumea asta sunt prea putine baloane.
Intr-un mod ciudat mi-este mult mai usor sa muncesc duminica, decat sambata. Azi chiar nu-mi pasa ca nu am zi libera! Tot azi m-am uitat cu mai multa atentie la jucariile de care este plin monitorul meu. Este un monitor de Craciun. Am un mistret de carton, verde, care pare a fi mai degraba un monstru de noroi. De gatul mistretului atarna spanzurat un ursulet chinuit. Trebuie sa-i cos mai trainic gatul, dar mereu uit. Apoi am un pui rau din carton. Nu observasem ca are un revolver la el, desi in loc de revolver pare mai degraba ca are infipt un cutit de bucatarie in sold. Expresia de pe fata lui galbena este razbunatoare, este un pui din filmele lui Quentin Tarantino. Sub pui atarna un cap de fata cu ochi departati si buze de Angelina Jolie, care-si roade unghiile si are in cap o gaura in forma de soare. Fetei ii tine companie un martisor cosar, cu lalele in brate. Si despre cosari cred ca sunt prea putini pe lumea asta!
In rest, ce sa mai zic: multa dulceata de afine, ciocolata cu portocale si 7000 de sedinte, fiecare cu magia ei. Diseara iar o sa ajung foarte tarziu acasa si o sa adorm in timp ce mananc.
1 comment:
N-ai pentru ce, ma bucur ca postul ti-a dat o stare de bine.
Post a Comment