Monday, July 10, 2006

"Esti atat de fata!"

Asa mi-a zis un prieten care tot vorbind cu mine de fotbal, fete, bere si computere, s-a mirat cand a descoperit ca am anumite limite cand este vorba de un comportament 100% masculin. Uitase ca sunt fata. Pentru ca da, sunt atat de fata!

Cand am inceput sa ies cu baieti, mi-am promis ca o sa incerc sa nu devin ca alte fete: capricioasa, pisaloaga, certareata. Nu am vrut sa devin genul de fata de care se plangeau baietii din jurul meu. Am zis ca o sa fiu prietena ideala. Totusi, la fel ca un anumit faraon din Biblie care-i tot promitea lui Moise ca o sa elibereze evreii, dar apoi se invartosa in sinea lui si-si lua promisiunea inapoi, nici eu nu am reusit sa ma tin de cuvant. Pentru ca oricat m-ar enerva niste reactii pe care le am, nu am cum sa nu le am, chiar daca nu inteleg de ce le am.

Nu ma pot abtine uneori sa nu ma supar din toate nimicurile si apoi, intrebata fiind, sa zic ca de fapt nu m-am suparat. Dar si sa incetez sa mai vorbesc! Nu ma pot abtine sa nu tin minte certuri foarte vechi si sa le arunc in capul interlocutorului. Nu stiu de unde vine memoria asta buna cand este vorba de certuri vechi, dar cert este ca ea functioneaza la parametri normali intotdeauna.
Nu stiu de ce atunci cand ma supar rau devin muta, in loc sa zic de ce m-am suparat si sa rezolv problema. Si de ce intotdeauna trebuie sa fiu rugata cu marea cu sarea, soarele si luna ca sa zic ce am! Si de ce trebuie sa incep sa plang cand nu sunt rugata cu marea si sarea, soarele si luna.

Nu stiu de ce cand ma plimb prin magazine ma entuziasmeaza ursuletii, chestiile poofy si fluffly si tot felul de chestii deosebit de roz sau inflorate. Habar n-am de unde din interiorul meu vine apetenta pentru orice este cute si copilaresc. De ce vederea unui pui de om, pisica sau de foca trezeste in mine o duiosie care imi invadeaza ca o pata de ulei tot sufletul.

Nu am nici cea mai mica idee de ce tam-nesam cand merg cu metroul ma copleseste dorinta de a cutreiera un camp, culegand levantica si rozmarin. Si de ce in momentul in care imi place un baiat, simt nevoia sa-i fac prajituri sau sa-i calc hainele. Sau de ce ma uit la comedii romantice, desi in sufletul meu un omulet indignat tipa: "de ce naiba te uiti, sunt niste filme p-r-o-a-s-t-e". Sau de ce cand vad un gandac sau un sobolan, descopar ca pot sa fac ca in matrix si sa ma catar pe pereti ( desi nu stiu daca asta e caracteristica specific feminina. pe vremea comunismului, intr-o noapte, cand ne mutaseram recent in apartament la etajul 8, parintii mei au auzit un zgomot din baie, de parca un hot voia sa patrunda in apartament. mama a luat o matura dintr-un colt si impreuna cu tata s-au apropiat tiptil de baie. tata a deschis usa baii cu un gest brusc si a vazut un sobolan mare si ud privindu-l cu ura de sub chiuveta. ca atare, tata a facut un salt dupa mama, care a ridicat matura razboinica, dornica de-a-si apara familia aflata in pericol).

Nu am fost o fetita chiar atat de feminina. Mai degraba semanam cu un paianjen mic, slab si stangace, mare amator de soldatei. Nu-mi prea placea sa ma joc cu papusile, pentru ca papusile sunt atat de inflexibile si mare lucru n-ai ce face cu el. Cat timp poti sa te joci de-a invatatoarea, cantareata sau bucatareasa cu ele? Preferam sa ma joc cu indienii de-a presedintele Americii arestat pentru trafic de droguri, sa scriu piese politiste sau sa fiu portar la fotbal. Cu toate acestea nu se stie de ce nu am devenit baietoasa. Cand m-a lovit feminitatea nu am avut nici o scapare. Banuiesc ca de acum inainte sunt condamnata pentru totdeauna sa ma simt atrasa de ciocolata, Coldplay, trandafiri inmiresmati si de obiecte de design interior si nu mai are cum sa se intample vreo transformare prin minune cu faptura mea delicata si fragila. Asa ca trebuie sa ma resemnez si sa zic totusi: girl powah!

12 comments:

Anonymous said...

Esti atat de fata, intr-adevar! :)

Masi said...

„Nu stiu de ce cand ma plimb prin magazine ma entuziasmeaza ursuletii, chestiile poofy si fluffly si tot felul de chestii deosebit de roz sau inflorate. Habar n-am de unde din interiorul meu vine apetenta pentru orice este cute si copilaresc. De ce vederea unui pui de om, pisica sau de foca trezeste in mine o duiosie care imi invadeaza ca o pata de ulei tot sufletul.”


Dintr-un motiv foarte simplu, elucidat acum cîteva luni într-un articol din NY Times. Îl poţi citi aici

Anonymous said...

hmm, interesting! thx masi :)

postul asta este o alta dovada ca sunt atat de fata. este foarte lung, dar nu zice nimic nou de fapt despre mine :P

Anonymous said...

crezi ca prietenul tau si-ar dori sa fii baietoasa? si barbatilor le plac fetele care sunt "atat de fete" de multe ori tocmai pentru asta.

Uneori e mai greu de definit / exprimat, atata tot :)

Alina said...

Let's see...Sund dezastru la bucatarie, urasc sa calc/spal/orice alta household related business, ador sa fiu independenta, iubesc filmele in care oamenii se bat pana nu mai pot si filmele cu detectivi/crime/the whole bunch, prietenii mei baieti imi cereau intotdeauna sfatul, si sa nu mai vorbim despre cum ma jucam cand eram mica,BUT, iubesc comediile romantice, si trandafirii la nebunie, si sa am grija de "el" si toate prostioarele "femeiesti". Urasc ca nu sunt inteleasa fara cuvinte si plang cand ma supar. Cred ca solutia ideala este intre si la urma urmei, de ce nu as fi atat de fata??? We do rule the world, still, until cloning is doable and men stop acting as children...Dar cred ca mai repede ingheata iadul! :D

Anonymous said...

Ehmmm... totul e ok, mai putin Coldplay (e ceva absolut personal), dar se accepta. Culmea e ca eu am iesit la acel celebru test care a tot umblat pe bloguri acum o saptamana cu doza de feminitate dubla fata de doza de masculinitate. Si ma intreb si eu de ce... E chiar nelinistitor.

zuza said...

nu stiu cat de girlish esti (desi din descriere cred ca you fit the profile ;), dar esti absolut minunata prin felul in care zici toate lucrurile astea :) you rule, fii "imparata" noastra, a fetelor-prea-fetitze de pretutindeni :))

Anonymous said...

;;) nu vreau sa fiu imparateasa, ca imparatesele poarta vestminte care seamana cu niste cuverturi sau draperii :P

Anonymous said...

daaaaaaaa :)
me too :P

Alexandru said...

Prietenei mele i s-a reprosat faptul ca este prea feminina. Prea feminina decat cea care a apreciat acest lucru.

Anonymous said...

mie mi s-a reprosat asta de catre niste fosti prieteni. de ce sa nu incerce ei sa ma faca sa ma simt si prost pentru ca nu eram asa cum isi doreau ei :)

Anonymous said...

asta e, poate in alta viata