Tuesday, August 28, 2007

Mi-aduc aminte

Unele melodii sunt ierbare, iti aduc aminte de anumite timpuri, cum era atunci cand le ascultai. Timpurile astea se imprima in melodie si raman acolo uscate si plate, uneori sub forma de farame.
Alte melodii iti aduc aminte de toate timpurile, desi sunt melodii pe care nu le-ai mai auzit niciodata. E ciudat, asculti melodia si capul ti se umple de toate tipurile de senzatii din trecut.

Ascult o melodie noua, cu un cuc care canta din cand in cand prin ea si-mi aduce aminte de atatea povesti. In mod normal nu ar trebui sa-mi aminteasca de nimic, anul asta am auzit pentru prima oara un cuc cantand. Dar o ascult si simt mirosul de mar taiat in felii de bunica mea, mar verde-acrisor, plin de apa pe coaja lucioasa. Pot sa simt forma feliilor in mana si cum sare sucul din ele, cand imi infig unghiile in coaja. Peste amintirea asta intra alta amintire, despre cei doi frati gemeni. Unul ei foarte destept, olimpic la matematica, celalalt aproape retardat, lovit de meningita cand era mic. Avea mereu cearcane vinete in jurul ochilor si gangurea, nu vorbea, era imbracat neglijent si urat de catre parintii lui. Cei doi au fost in aceeasi clasa, pana in clasa a 8-a, daca-mi amintesc bine. Peste amintirea asta intra stralucirea soarelui de iarna care apunea iarna, in sufrageria bunicii mele, prin geamurile cu flori de gheata si prin verdele tepos de asparagus pus pe masa de sticla rosie. Este cea mai minunata lumina traita de mine. Pe atunci iernile erau lungi si grele, cu multa zapada care scartaia si frig si vrabii care se adaposteau in balconul inalt, zgribuliti. Pe atunci cantam la pian, citeam carti cu pitici si grasani si ma uitam la sindbad marinarul in timp ce afara sufla crivatul si scolile se inchideau din cauza zapezii prea mari.
Si apoi vin invalmasite amintiri marunte si iuti: zatul de cafea din ceasca, uscat sub forma unui iepure, mama mea jucandu-se de-a ghicitoarea, scheleti fosforescenti in camera din tabara si un roman politist prost, citit de toata lumea - cufarul din chiparos, primul baiat care m-a remarcat pe strada - ce faci bombonico?, tastatura din care cadeau tastele ca dintii unui om batran, foarfeci cu manere colorate din vitrina magazinului, toate tipurile de evantaie vazute in toata viata mea: din lemn, carton, bambus, hartie moale, voal.
Sunt prea multe senzatii, culori si amintiri pentru un biet cap, care asculta o simpla melodie.

Mica publicitate

Are cineva cunostinta de un apartament de doua camere, cu chirie pana in 400 euro, nu conteaza zona, important este sa fie pe langa o statie de metrou?
Daca stiti si-mi trimiteti un mail la mintea_de_ceai@yahoo.com cu detalii va multumesc inca de pe acum :)

Thursday, August 23, 2007

Publicitate


Photograph by Wang Qingsong

"Commercial War focuses on the power of ads and the misconceptions that ads can create. For this photo work, I constructed a chaotic backdrop where over 20 people are depicted in a frenzy of competition with some even fist fighting while jostling for ad positioning on a huge billboard advertisement; this struggle for the most optimal outdoor ad placement is perceived as inevitably bringing power and influence. The struggle for ad placement in public space in China is not unlike a battlefield strewn with casualties after a pitched battle for power. Today one brand wins. The next day, its competitor will replace it with better positioning on public spaces. Every day, new ads go up, and old ones fall down, scattered in pieces, and discarded on the ground under newly erected billboard advertisements".

more here

Lumière

Designer: Felix de Pass
more here
Imi place mult, arata ca o sera pentru lumini. Ar fi frumos sa-mi creasca lumina cu frunze prin casa. Sa am iedera in becuri si becuri in magnolii.
Ca tot exista cliseul idee=bec care ti se aprinde deasupra capului: mi-ar placea sa se mai inventeze si oameni cu becuri in loc de capete. Si de cate ori omul ar avea o idee ( mai degraba buna decat rea), s-ar auzi un click si i s-ar aprinde capul. Si-asa oamenii cu idei ar fi ca niste felinare umblatoare, s-ar vedea de departe si am putea sa vedem pe unde mergem la lumina lor atunci cand capul nostru este gol.
Uneori ma frustreaza atat de tare ca nu am un mentor, maestru, om la care sa ma duc cand am intrebari sau ma simt in pom, spune-i cum vrei, incat as fi in stare sa ma iau dupa fiecare om cu cap in forma de bec din preajma mea. Ceea ce nu este foarte indicat. Nu orice forma de bec lumineaza.

Wednesday, August 22, 2007

Sunt prea bizi chiar si pentru ideile mele

Cand sunt foarte ocupata devin dependenta de carnetelul cu idei. Trebuie sa notez orice idee, altfel risc sa o pierd in cascada cu lucruri de facut.
to do irl list:
- o gorila neagra din plastilina ( in lipsa de plastilina neagra si rosie, merge si albastra, cu ochi portocalii)
- poza cu picioare din chibrituri cu fosfor rosu, asezate pe un tapet verde de moda veche
- de gasit mostra tapet verde de moda veche
- sa scriu post despre necunoscutii oameni frumosi
- de facut dulceata de portocale
- de facut o poveste cu cuvintele de la pagina 98 din dictionarul vechi
Nu am timp nici macar sa termin postul asta :(

Monday, August 20, 2007

Si fetele au ganglioni

Un cuvant caraghios si totusi serios: ganglion! Nu este deloc feminin si gingas sa te doara ganglionii de aceea o fata trebuie sa tina acest lucru secret, departe de ochii lumii. Trebuie sa stea in camera ei cu perdelele trase, ca sa nu o vada vecinii, sa modeleze ganglioni din plastilina si sa se vaite: ganglionii mei, ganglionii mei!
Multe lucruri trebuie sa tina secrete o fata. Pentru ca asa trebuie, pentru ca asa a fost educata, pentru ca asa s-a crescut ea cat a stiut de bine, la nimereala, ca nu a avut pe cine sa intrebe, pentru ca asa zice lumea x si lumea y, lumi importante pentru ea, pentru ca asa zice lumea z ( dar astia nu conteaza prea mult). Si se trezeste la un moment dat ca are numai secrete si lucruri pe care nu le poate marturisi nimanui ( shhh!) si ca nu mai are astfel nimic de spus. Asa ca se absoarbe in interiorul ei, ca o palnie de gramofon intoarsa pe dos, in loc sa spuna tuturor despre ganglionii ei!

Thursday, August 16, 2007

Irving Penn



About Irving Penn:
link
link
link
link

Wednesday, August 15, 2007

Vreau!

Simt cum am evoluat! Am dorinte din ce in ce mai marunte si umile! Daca inainte imi doream papusi, ursi de plus, dulciuri, haine, bijuterii, parfumuri, telefoane, calculatoare, carti, case, masini si barbati, azi, cu ocazia onomasticii numelui de mijloc imi doresc doar sa primesc magneziu si o mica tabla cu creta si burete! Si carioci, ca din alea nu am niciodata destule! Sunt sigura ca la un moment dat o sa devin atat de zen incat o sa-mi doresc lucruri si mai mici si neimportante, cum ar fi doar un siret sau o furculita cu un dinte
( daca furculitele obisnuite au 4 dinti, cand se numesc ca sunt cicloape: cand au trei, doi dinti sau unul singur?)
Cand vine vorba insa de maimuta cu talgere, imi pierd total zenul. Se pare ca maimutele cu talgere sunt foarte rare si sunt mai ales de 2 specii: cu fes de turc si unghii vopsite in rosu sau cu expresie psihopata si pantaloni strambi, in dungi. Ambele specii se gasesc preponderent doar in Asia.

Tuesday, August 14, 2007

Poveste chinezeasca fara cap



Intr-o dimineata blanda de august, cu miros a toamna ( si de vinete puse pe foc) am descoperit ca un malefic vrajitor chinez ( dar cu ochi mari, rotunzi, anime style) fusese decapitat pe o strada oarecare. Capul ii era plin de vanatai, dar in ochi inca ii mai lucea rautatea. Mai intai o masina a parcat peste el, apoi masina l-a impins in mijlocul strazii, unde eu i-am furat sufletul cu aparatul meu iar o tiganca in fuste rosii l-a maturat intr-un tomberon. Si avea o barba atat de alba si ingrijita, am crezut la inceput ca e un cap de Mos Craciun.
Pentru ca locul crimei este foarte aproape de un restaurant chinezesc rosu si plin de lampioane, am banuielile mele privind autorii crimei. Pacat ca exista foarte putini autori de romane politiste chinezesti, nu am cui sa vand povestea asta.

Thursday, August 09, 2007

Mutant pe bulevard

Azi noapte, pe bulevard, a fost tare placut. Pentru ca miroseau frumos gardurile tunse, a esenta de verde. Spre deosebire de alta noapte, cand o masina pest-control m-a umplut de pulberea alba a insecticidului si nu mi-a fost deloc bine. Inca astept sa vad ce mutatii am suferit, poate o sa-mi creasca o creasta zimtata de dinozaur si o sa ajung la gradina zoologica sub forma unui irenozaur :(

Wednesday, August 08, 2007

O poveste dintr-o casa veche

Povesti poti gasi oriunde: in vopseaua de pe lift, in praful de pe scari, in baltile din fata burlanelor. Povestea cainelui din poza de mai sus se gaseste intr-o casa batraneasca goala, de pe cheiul Dambovitei, care va fi vanduta in curand.

Cine stie cine a baut ultima oara whisky in casa aceea. Paharele par murdare de multa vreme, dar in ele luceste inca dulcele malt. Uneori, noaptea, ies dintr-o fotografie veche trei femei care au figurile razuite in poza si-si beau necazurile in bucataria mica si neingrijita. Povestesc despre sarcini pierdute si barbati morti in razboi, despre guvernante nepricepute si materiale de rochii de la Paris. Uneori, din aceeasi poza ies fugind alti 3 copii, fara trasaturi pe chipurile incetosate, si incep sa se joace de-a fata-ascunselea printre farfuriile cu mancarea incremenita pe ele si lemnele marunte stivuite in hol.
Pentru ca unul dintre copiii-naluci isi dorea mult un caine, bucataria cea murdara i-a creat un caine dintr-o bucata de pagina de carte veche de bucate si un fulg de ovaz, care a capatat viata in momentul in care o picatura de whisky i-a cazut in gura. Noaptea, nu se mai aud doar pantofii copiilor alergand pe gresia tip arlechin, acum rasuna si latratul anemic, in galgait de alcool, al cainelui pe care cele trei femei il hranesc numai cu whisky. Ziua, cainele fixeaza paharele goale, asteptandu-si ora inaintata a mesei. Nu am strans nimic, fantomele nu trebuie deranjate de la locul lor.

Monday, August 06, 2007

Vantul deasupra asfaltului

Vremea asta furtunoasa ma agita si ma oboseste. Am crezut ca daca incerc vechiul truc ( sa ma imbrac ca un om cuminte) o s-o fentez. Dar nu mi-a mers.
In spatele meu e o fereastra pe care nu reusesc sa o inchid si care se tranteste in mod fantomatic ca in "Rascruce de vanturi". Si am vazut un baiat care purta pe deasupra tricoului niste medalii. Asa stia el sa se lupte cu vantul. Iar o femeie se ruga de niste voci sa nu o lase sa devina presedinta Romaniei pentru ca nu stie sa se poarte frumos cu copiii.
Pe o vreme atat de nelinistita parca ies din oameni toate fricile si fobiile. Din mine iese la iveala toata rezerva de care sunt eu in stare. Nu ma simt bine cand sunt rezervata pentru ca tin oamenii la distanta si ii fac sa simta asta din plin. Sunt destul de inspaimantatoare azi, cred :)
M-as lupta cu toata birocratia postei romane daca mi s-ar putea trimite un colet cu vreme blanda, cu privire de oaie.

Wednesday, August 01, 2007

Inchipuite

Lupul Fenrir a fost legat cu un lant turnat din 6 lucruri inchipuite: zgomotul pasilor pisicii, barba femeii, radacina pietrei, tendoanele ursului, rasuflarea pestelui si saliva pasarilor. Cand va veni Amurgul Zeilor el va scapa din lant si va inghiti soarele.
Lucrurile inchipuite formeaza cel mai puternic lant. Ca sa poti scapa de el, trebuie ori sa cresti prea mare pentru el ori sa-ti inchipui clestele in stare sa-l desfaca. Si cum imaginatia mea este ca o boxa haotica si imensa, in care poti gasi clestele doar cu un pic mai mult noroc, trebuie sa ma bazez doar pe cresterea mea. Sper numai sa nu ma apuc sa inghit si eu soarele cand ma voi vedea libera si gigantica.
Lantul meu de 6 lucruri inchipuite este format din: fosnetul unor vorbe rele, fierea cinicilor, luciul monedelor, lana plictiselii, pixelii ecranului, gustul amar-usor iute-usor electric al celor 1000 de frici.