Vertigo

Sambata, ora 4 dimineata, ne aflam la etajul 11. Imagineaza-ti o pisica, poate chiar pisica mea, Cipica, agatata cu ghearele de partea de sus a plasei anti-tantari de la geam, zguduind-o cu puterea celor 6 kg, in timp ce urla cu vocea lui Pharrell: Freeeedooom!
Si imagineaza-ti o fata, poate este vorba chiar despre mine, ce incearca sa desprinda pisica zbuciumata si sa tina plasa sa nu cada din balamale, in timp ce striga: "Nuuu, la noi in casa se canta doar Happy de Pharrell!"

Pisicile la volan

Se stie ca pisicii nu-s soferi foarte buni!
Pentru ca in loc sa stea cum trebuie la volan,
Isi freaca mustatile de portiere si miauna la pisici grosolan,
Conduc cu spatele, de pe capota,
In loc sa fie atenti la trafic, prefera sa se joace cu o papiota.
Isi folosesc coada pe post de schimbator de viteze.
Isi scuipa pasagerii, ii zgarie si ii lasa pe banchete sa sangereze
Si nimeni nu doarme sau mediteaza cand trec ei in tromba,
Pentru ca au grija sa claxoneze toti cainii de pe strada, ca niste nebuni.

Pisica regelui

Orgoliosul rege de pica/ Si-a luat in sfarsit pisica/ Si a descoperit dupa prima zgarietura mica/ Faptul ca dintr-o inima neagra tot sange de cupa pica.

O poveste cu (prea) multe pisici

A fost odata ca niciodata o femeie foarte frumoasa, cu piele alba si pufoasa si ochi migdalati, usor sireti. Parul negru i se unduia ca o lana moale si fusese admirat si slavit chiar si intr-un discurs al presedintelui. Toata lumea o rasfata si spunea despre ea ca este o minunata si blanda femeie-pisica. Un specimen rar si reusit, mai ales ca era si imblanzit.
Toate laudele au starnit insa gelozia Comitetului Federal al Pisicilor Frumoase. Gelozia pisicii frumoase e la fel de ascutita ca un ac in buricul degetului. S-au hotarat sa faca ceva. Asa ca au organizat imediat o sedinta.
O sedinta de pisici frumoase este foarte diferita de o sedinta de pisici urate. In primul rand se complimenteaza, se rasfata unele pe altele, apoi se lauda cu ultimele cuceriri, schimba soricei parfumati, adrese si carti de vizita ale hotelurilor (adica ale caselor) unde sunt ingrijite de servitorii lor oameni si de-abia apoi trec la subiectul propriu-zis al sedintei: cum sa scapam de splendida femeie-pisica.
O pisica albastruie, care se uita crucis la lume, a propus sa-i puna un sobolan otravit in mancare. O pisica alba, un pic toanta, a vrut sa o umple pe femeie de motocei si sa o arunce intr-un ocean plin de rechini. Apoi s-a ridicat cea mai respectata pisica dintre toate, o pisica roscata, pufoasa si mare, de o frumusete rapitoare, cu stelute in loc de pernite la picioare. Si ea a hotarat ca femeia trebuie blestemata. Un blestem este ceva clasic, nu se demodeaza niciodata, este oarecum romantic si face mult mai mult rau decat o pedeapsa violenta, care se sfarseste insa rapid.
Au susotit pisicile ce au susotit si blestemul a fost hotarat.
Asa ca a doua zi dis-de-dimineata, femeia cea frumoasa s-a trezit cu o minunata pereche de mustati de pisica. Mustati ca la carte, lungi, elastice,tari si lucioase, genul de mustati cu care se dueleaza gentilomii-lacuste. A incercat sa scape de ele si toate saloanele de cosmetica din lume au incercat sa o ajute. Epilare cu ceara, laser, zahar, socuri electrice si IPL. Nimic. Totul a fost degeaba.
Mustatile de femeie frumoasa sunt si astazi la locul lor.
Sunt vegheate sa creasca si mai mari, si mai stralucitoare, din apartamentul de vizavi, de o pisica roscata, pufoasa si mare, in timp ce framanta satisfacuta o perna cu stelutele ce-i tin loc de pernite la picioare.

Pe pisica mea o cheama Cipica

Cipica este pisica mea in varsta de aproximativ 8, 9, sau 10 ani, nimeni nu stie cati. Am adoptat-o anul trecut, am trecut cu ea intre timp prin niste aventuri medicale incredibile, pentru ca acum sa va pot spune despre ea urmatoarele lucruri:
- Cipica nu intelege ca nu are voie anumite lucruri. Cand aude cuvantul "Nu", Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Cipica nu suporta sa ma vada bolnava. Daca vede ca tusesc, imi suflu nasul, sau ma zbat in pat, cu febra mare, Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Cipica mi-a distrus fotoliul preferat, taburetul preferat si acum a trecut la canapea. Cand am intrebat-o de ce a facut asta, Cipica mi-a tras un pumn si a fugit.
- Cipica nu suporta declaratiile de dragoste. Hai, treaca de la ea, un minut de tandrete pe zi ajunge. Daca depasesc limita, Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Toti medicii veterinari se tem de ea. Pentru ca Cipica le-a tras tuturor un pumn si apoi a fugit.
- Cipica a facut stop cardiac in timpul unei operatii, dar a fost readusa la viata. Peste cateva ore, primul lucru pe care l-a facut dupa ce a iesit din anestezie, a fost sa-mi traga un pumn si sa fuga. Nu va faceti griji, de atunci a mai trecut printr-o operatie si acum e bine-mersi, mai evil ca niciodata.
Concluzii:
Cred ca pe Cipica o cheama de fapt Chuck Norris.
Eu sunt un om rabdator.
Nu toate pisicile domestice sunt de fapt domestice.
Toate pisicile cu dungi sunt de fapt tigri cu aptitudini de pugilisti.
Pentru ca traiesc in casa cu Cipica, sunt o femeie neinfricata.

Valsul pisoiului Walter

Walter e unul din pisoii cu bun simt care nu s-ar aseza la cina fara sa poarte un elegant papion si nu ar intra intr-o casa fara sa se stearga pe picioare. De aceea ii e destul de greu sa-si gaseasca locul intr-un oras cu oameni nervosi si neglijenti, care poarta mereu ghete pline de noroi.
Povestea lui Walter are un inceput trist pentru ca prima lui familie a fost o familie de mitocani. Walter nu putea sa asculte Chopin si sa se reculeaga in sufragerie pentru ca toti cei din jurul lui se certau, injurau si-si turnau bere in cap. Cand mitocanii au intrat in provizia lui de bauturi rare si i-au baut singura sticla de sampanie Veuve Clicquot Ponsardin din anul 1890 care-i mai ramasese, Walter si-a pus in geamantan colectia de papioane, soareci si valsuri si a plecat unde vedea cu ochii. A fost o perioada neagra din viata lui. S-a iubit pe acoperisuri cu dame fara scrupule si a injunghiat adversari in dueluri groaznice si sangeroase. Si si-a pierdut 4 papioane preferate ( din care doua i-au fost in mod sigur furate in trenul de Viena, cat el dormea). Apoi a hotarat sa-si gaseasca din nou un camin. A devenit pisoiul unui filosof cam hedonist, al unui mecanic masochist, al unui barbos incoerent si al unui sef de gara decadent. De fiecare data trebuia sa plece pentru ca nu se potrivea deloc nici cu proprietarii caselor, nici cu casele proprietarilor. Cine ar putea sa traiasca mai mult de un an intr-o casa intunecata, carti rupte, oglinzi patate si canapele care nu fac parte din acelasi set cu fotoliile?
Asa ca Walter inca rataceste. Daca vedeti vreodata la geam un pisoi negru, cu papion la gat si valiza tocita in calatorii, lasati-l sa traiasca la dumneavoastra in casa, serviti-l cu un pahar de ceva bun, lasati-l sa rasfoiasca albumele de arta din biblioteca si incercati sa va schimbati un pic de dragul lui. Deveniti un pic mai nobili, mai burghezi, mai elevati. Si cumparati-va si voi un papion!