Ziua perfecta, in care nu s-a intamplat nimic

Being Boring

’May you live in interesting times.’ Chinese curse

 If you ask me ‘What’s new?’, I have nothing to say
 Except that the garden is growing.
 I had a slight cold but it’s better today.
 I’m content with the way things are going.
 Yes, he is the same as he usually is,
 Still eating and sleeping and snoring.
 I get on with my work. He gets on with his.
 I know this is all very boring.

 There was drama enough in my turbulent past:
 Tears and passion - I’ve used up a tankful.
 No news is good news, and long may it last.
 If nothing much happens, I’m thankful.
 A happier cabbage you never did see,
 My vegetable spirits are soaring.
 If you’re after excitement, steer well clear of me.
 I want to go on being boring.

 I don’t go to parties. Well, what are they for,
 If you don’t need to find a new lover?
 You drink and you listen and drink a bit more
 And you take the next day to recover.
 Someone to stay home with was all my desire
 And, now that I’ve found a safe mooring,
 I’ve just one ambition in life: I aspire
 To go on and on being boring.

Wendy Cope

Acum mai multa vreme, am trecut prin niste momente foarte grele. Era greu la nord, era greu la sud, era greu la est, era greu la vest. Asa ca am inceput sa apreciez din tot sufletul zilele obisnuite si sa-mi numar binecuvantarile banale. Eu le numesc "zile portocalii" - zile pline de lucruri normale si mici, cand viata e buna cu tine.
De exemplu, duminica aceea in care nu am facut nimic special, doar am ras de dimineata pana seara, casa imi era un sezlong albastru, am mancat un cos de nectarine si dulceata de cirese amare si am purtat o rochie galbena, in care ma simteam ca o floarea soarelui. 

Lupul cu pantofi rosii cu toc

Ati vazut vreodata un lup incaltat in pantofi de toc? Daca nu ati vazut inca asa ceva, va poftesc in holul casei mele. Lupul cu pantofi rosii, luciosi, cu toc cui, sta exact langa padurea de cuiere. Am multi musafiri si un singur cuier nu este niciodata de ajuns. Lupul incaltat maraie inabusit si tropaie nervos pe tocuri ori de cate ori simte miros de friptura sau miros de musafir, mai ales daca musafirul este transpirat.
A fost si el odinioara un astfel de musafir, dar a deschis o usa ce nu trebuia deschisa, intr-un magazin de pantofi second hand, si s-a trezit peste noapte un lup negricios, cu blana cam rara. Mi-a fost mila de lup si l-am angajat, pentru nu exista nicaieri in natura un loc pentru asa ceva. Nimeni nu are insa incredere in el. Ar trebui sa fie un fel de majordom, dar tot ce face este sa urle, sa tranteasca usi si sa tocane dimineata tare, pe dalele de piatra, cand vine la munca. Ne trezeste pe toti si administratorul vrea sa-l bage la intretinere.
Apoi, dupa ce se asigura ca i-a trezit pe toti, inlemneste langa cuier; are grija de umbrele si de pantofi, cica sa nu fie furati. De parca ar putea exista hoti de umbrele pe lumea asta. Desi, sigur, daca exista lupi cu pantofi rosii cu toc, este posibil sa existe si hoti de umbrele, care bantuie holuri de case si holuri de bloc.

Ceai verde pentru o viata un pic mai roz

   Tot cautam pudra Matcha. Si tot nu gaseam, pentru ca e foarte scumpa si nu voiam sa dau un milion pe 100 de grame. Si, asa cum se intampla de obicei cand imi doresc ceva, m-am trezit cu un mail de la Claudia. Claudia are o ceainarie online, www.delicecorner.ro, cu tot felul de ceaiuri pe care nu le gasesti prin alte ceainarii si multe alte lucruri delicioase, de exemplu deserturi raw. Si avea bineinteles si Matcha japoneza, la un pret cumparabil. Pe care eu am pus-o intre timp in prajituri ( nu puneti doar o lingurita de matcha, cum zic unele retete, puneti 2, ca altfel nu se simte deloc), paste si salate si-mi vine sa o pun peste tot, chiar si in baie :)).

   Asa ca in dimineata asta mi-am facut un ceai cu pudra Matcha si m-am simtit din nou zen. Pentru ca iar am avut o perioada furtunoasa. Si cand vine furtuna peste tine, e important sa fii calm si sa nu-ti lasi mintile sa fie luate de vant.

Post gospodaresc

Ura, primul post din 2014! Pana acum am avut deja 3 pene de curent, scriu repede pana nu vine iar Marele Intuneric.
Mi-am propus atat de multe anul asta, incat acum ma simt foarte ocupata si preocupata. Pana acum am reusit sa fac tot ceea ce mi-am propus. Nici macar nu conteaza ca au trecut doar 2 zile, o singura zi e de ajuns sa-ti schimbe viata :))):
- sa scriu pe blog din 2 in 2 zile ( inca nu-mi dau seama daca e o coincidenta sau chiar ma tin de treaba). Sa scriu doar de dragul de a scrie, chiar daca nu am nicio idee sau chef. Pentru ca mi-e dor sa scriu aiureli.
- sa fac zilnic 100 de genuflexiuni ( am reusit sa fac vreo 75, e bine, nici nu ma asteptam sa fac 100 chiar asa, din prima luna, nu sunt perfectionista, macar de as face peste 50 in fiecare zi)
- sa sterg saptamanal praful de pe dulapuri ( am reusit ca in ultima zi a anului sa fac tot ceea ce nu am reusit sa ma mobilizez in celelalte sute de zile: sa sterg praful chiar si dupa dulapuri - de ce nu pot s-o tin asa mereu?)
- sa ma uit la mai multe filme romantice, pentru ca simt ca am vazut mult prea multe filme horror si am inceput sa devin un om fara inima. Mi-am dat seama ca daca impart un film romantic in 2 episoade si pun la mijlocul lui un film cu extrateresti, il apreciez astfel mult mai mult.
- sa scriu un poem care nu are nicio legatura cu poezia sau arta in general, in fiecare seara. Nimic serios, nimic cu rima, pur si simplu ceva scurt despre ziua respectiva.
Inchei acest post cu poemul de ieri.

In prima zi a anului nou am ramas fara electricitate
In timp ce afara straluceau pe trotuare
Cioburi si confetti si fantomele unor petarde extraordinare.

Am pandit blocurile din jur, sa fiu sigura ca e o pana generala

E infricosator sa stii ca doar tabloul tau electric s-a stricat

Si trebuie sa te mobilizezi

Sa chemi un electrician mahmur

Sa cauti numarul lui pe internet

In timp ce telefonul tau sta ca de obicei sa moara

Pentru ca am un ne-telefon muribund

Care functioneaza 1 minut si apoi vrea in priza

Si nu inteleg de ce il mai suport!

Cand stai pe intuneric, iti aduci aminte ca ai un geam

Asa ca am stat si m-am uitat la 2 lampioane

Care se plimbau aprinse pe cer

Si cand lumina a venit inapoi

Dupa vreo ora, cam asa

Mi-am pus un film 

Si am amanat iar

Cumpararea unui alt telefon.

Ceva frumos, handmade

Imi plac la nebunie lucrurile handmade: da-mi covoare handmade, rochii, oale, cani, roboti, bijuterii, chiar si oameni handmade, si nu-mi mai trebuie nimic, nu mai intru in niciun magazin si dau banii cu cea mai mare placere.
Iar daca-mi dai tot felul de creme cosmetice in borcane mici si pictate colorat si minunat, atunci chiar ca e totul bine in lumea mea.
De fapt, cred cu tarie intr-o teorie handmade care zice asa: Daca treci prin ceva urat, sau te simti inutil, sau poate ai devenit foarte plictisitor, pune-ti mainile la treaba si fa ceva, orice, oricat de mic. O sa devii imediat un creator si o sa te simti din nou indreptatit sa ai un loc in lume.
Luna asta am primit de la Cristina, Handmade Sister, un mic set de cosmetice facute acasa chiar de ea si puse in cele mai dragute borcanase, pictate delicat tot de ea. Pentru ca am incercat si eu la un moment dat sa-mi fac parfum de casa, apoi crema de fata de casa, apoi balsam de buze de casa si fiecare incercare s-a soldat cu rezultate dubioase, uneori chiar monstruoase, apreciez si mai mult atunci cand altii fac asta si o fac bine.
Produsele mele preferate sunt balsamul de buze si crema de maini. Imi place ca le lipseste parfumul ala puternic si comercial, in schimb miros a ceara, a albine, a plante. Iar borcanasele colorate sunt atat de dragute incat o sa le transform dupa ce termin cremele in cutii de bijuterii pentru cerceii mei mici si desperecheati. Si mi s-a facut pofta sa pictez si eu pe sticla ceva colorat. In ultima vreme am fost cam prea alb-negru. :)

Acasa, pe vreme rea.

Ora mea preferata de venit acasa toamna este seara, pe la 9. Imi place sa aprind veiozele si sa pun apa la fiert, pentru un ceai cu rom. O friptura in cuptor si o prajitura cu ananas. Imi scot cerceii cei cruzi, in forma de dinozauri lipsiti de intelegere, care ma zgarie ori de cate ori prind momentul, si-i inchid in gradina zoologica, alaturi de celelalte animale de pus la urechi. Imi desert geanta pe covorul pufos si strang intr-un morman toate chitantele care se aduna peste zi. Altfel ma napadesc ca iedera financiara. Si ma bucur ca macar 2 zile pe saptamana pot sa ma bucur de linistea asta singuratica si casnica, un mic lux in locul sampaniei pre care de ceva vreme nu mai pot s-o beau pentru ca-mi da dureri de cap.

Iarna, cand e soare si zapada, imi place sa ma intorc acasa dimineata, pe la 8. Mai ales duminica. La geamuri se vad oamenii de-abia treziti, inca in pijamale, papagalii din bucatarii isi intind aripile somnorosi si soarele incalzeste caciula ca pe un coif de aur. Si totul sclipeste, trozneste, tuseste pe infundate, din cauza zapezii.

Amanunte gospodaresti

Am facut un recesamant de toamna printre lucrurile mele si am tras urmatoarele concluzii:
- sunt plina de nasturi de rezerva: din metal, colorati, nasturi cu gauri, fara gauri, nasturi minori si nasturi majori, imbracati in stofa sau din lemn.
- imi trebuie urgent 2 oale gigantice si un suport de mini-torturi si un set de farfurii albastre.
- stilul pe care-l voi adopta in aceasta toamna este cel de vampir adolescent bland, pasionat de traforaj, si implica mult visiniu si pulovere subtiri, in dungi.
- mi-am facut caiet de retete. Are mai mult desene si povestiri scurte decat retete pentru ca asta e, sunt mai buna la asa ceva decat la bucatarit. Dar nu ma las pana nu devin specialista in fripturi si mini-torturi ( sau, ma rog, semi-specialista, trebuie sa raman realista totusi).
- am capatat o noua dependenta: painea prajita la gratar.

Toamna-i galbena, nu gri

   Nici nu a venit bine vara ca mie incepe sa mi se para ca se simte toamna la orizont. (E ceva normal pentru mine: de exemplu, ma uit la un jeleu si nu ma gandesc cat de bun e in timp ce-l mananc, tot ce-mi vine in cap e ca o sa se termine foarte curand, asa ca sa fac bine sa ma bucur de el cat de mult pot, sa nu cumva sa nu apreciez cum trebuie jeleul, ca alta ocazie nu o sa mai am si o sa-mi para rau).
Vad semne de toamna peste tot in timp ce merg prin deșert si simt cum mi se usuca pielea si devine pergament de elefant: mormane de frunze galbene, miros de ardei copt si clincanit care se aude din bucatarii pe inserat, acel tip de zdranganit de farfurii pregatite pentru copiii care vin de la scoala.
   Si tare imi doresc sa ies acum pe usa si sa ma trezesc intr-o toamna uscata, cu termometrul blocat la 20 de grade, sa-mi pun pe mine un pulover nu foarte gros si o haina gri-soriceasca, si picioarele sa intre vesele in ghete pudrate de praf, din piele intoarsa, si sa ies la o la o plimbare printre ghindele din parc si sa ma vad numai galben-rosu-portocaliu in fata ochilor, apoi iesiri nesfarsite la ceai in cani pline de buline, ceaiuri care miros a portocale sau mure sau nuca de cocos cu rom, in timp ce frig palmele si fac masaj cu aburi la nas, iar eu numar ca un mafiot banii inainte de cumparaturi de fulare pufoase sau manusi cu semi-degete, si indes pe cap caciula in dungi, cu moț gigantic, care electrizeaza parul, dar parul meu se electrizeaza oricum ca un țipar,  indiferent de conditii, asa ca nu mai conteaza.

2 lucruri pe ordinea de zi

Desi oamenii cred ca eu beau foarte mult ceai, de fapt singurul meu ceai zilnic, fara de care nu pot si nu vreau sa-mi incep ziua, e cel de dimineata. Ma trezesc extrem de devreme doar ca sa am timp sa stau adormita langa ibricul in care clocoteste apa, sa am timp sa tin cana in mana, sa astept sa se raceasca si sa-l pot bea pe indelete, de preferat la soare. Cat il beau nu ma gandesc la nimic, nu-mi planuiesc ziua, e singurul moment in care totul e perfect pentru ca am oprit timpul intr-un loc cald, aromat si sigur.


Zilele astea imi tin tot felul de discursuri. Ma joc de-a presedintele cu mine insami. Sunt un presedinte sever, dar bun, singurul meu defect e ca am mania cuvantarilor. Imi tot zic sa nu tin seama de probleme, ca asa stau lucrurile in lume, e mereu ceva dureros pe drum, trebuie doar sa fiu puternica si vesela. Si atunci cand mi se intampla sa-mi fie greu, sa ma duc prin librarii seara tarziu, sa ma refac cu mirosul de carti noi. Sau sa intru in depozitul de mobila, sa ma plimb prin aroma dulapurilor din pal. Si sa-mi dau voie sa-mi cumpar oricat de multe fuste verzi doresc - pentru ca ma fac sa vreau sa dansez si sa ma invart ca un hopa-mitica entuziast. Si uite asa, pe langa multiplele mele statusuri si roluri, am devenit si presedintele dansator din mica tara de pe continentul apartamentului nr.13.

No comments for this post

2 puncte pe ordinea de zi

E un caine mic, mic, cat o aluna. Iese zilnic in parc, chiar daca e soarele prea puternic sau zapada prea mare. Si e un caine curajos, are picioarele din spate paralizate asa ca stapanii i-au pus doua rotite. Poarta si niste pampersi. Si zburda prin tot parcul, vesel nevoie mare, scartaind rotitele si latrand la alti caini. Iar ieri am aflat ca numele lui este Hercule.

Una din placerile mele inocente si secrete ( ma rog, acum nu mai e secreta deloc) este sa citesc dictionarul limbii romane seara, inainte de culcare. Daca as putea as manca, m-as imbraca si as face baie in cuvinte si tot nu m-as plictisi de ele. Visez sa am meseria de inventator de cuvinte. Sa stau toata ziua ba intr-un fotoliu, ba intr-un hamac, ba intr-un copac, hai, treaca de la mine, si intr-un birou, cu un carnetel la mine si sa am o norma de 10 cuvinte inventate pe zi.

Imi imaginez vrute si nevrute

Eu imi imaginez venirea lucrurilor rele ca pe o galeata plina de animale negre si unsuroase care iti este varsata in cap. Si animalele astea (vipere, tipari, rechini, maimute, nevastuici, coropisnite)  iti cad in san si prin par, ti se prind de gene, de urechi, iti sfasie hainele cand aluneca pe tine, incercand sa se prinda bine de corpul tau. Si tu stai cu ochii strans inchisi, asteptand sa se termine caderea asta groaznica, tot arunci cu mainile in aer.
In schimb, simt venirea lucrurilor bune ca pe o armata de catei mici, moi, galbeni si buni, galagiosi si murdari de lapte si noroi, ce vin cu toata viteza inspre tine si te lovesc cu nuielele lor de cozi. Si tu stai cu ochii cat mai deschisi, strangandu-i in brate, auzindu-i cum icnesc de grasi si fericiti ce sunt.
Perioada dintre bine si rau mi-o imaginez ca pe un hol lung, umbros, cu o fereastra da, una ba. Minimul necesar: un cuier, o masa, un sifonier alb, poate si un fotoliu pe care sa te poti odihni cand esti obosit.

Buletin de stiri mici

A trecut si mirosul de tei, acum seara miroase iar a friptura, cartofi prajiti si muscate severe. Iar mie mi-e pofta de rom din ala ars, de care beau piratii sau banditii din hanuri bantuite. As vrea sa inventez oja-film mut. Asterni oja pe unghii si cand te plictisesti sau ai chef de o experienta altfel, trebuie doar sa te uiti la ce se intampla pe propriile unghii. Sau, de ce nu, pe unghiile celui care sta langa tine in metrou. De ce film mut? Pentru ca ar putea fi un pic inspaimantator ca unghiile tale sa faca zgomot, nu? Avem destula poluare fonica in oras.
Iar acestea sunt ultimele mele sfaturi intelepte pentru mine: Adopta cat mai multi oameni si fa-ti cat mai multe familii. Tine-te singur ocupat si vezi-ti de viata chiar si atunci cand n-ai chef de nimic si ti se pare ca totul e fara rost. Totul se rezuma la exercitiu si incapatanare. Pune-ti inima pe tava si fa-o turta dulce, tocanita, televizor, fular sau ce ai tu chef. Important e sa o folosesti la ceva pentru ca o inima nefolosita iti face ochii urati si viata oribila.
Am observat ca imi place foarte mult sa-mi dau sfaturi. Sunt propriul meu lider motivational si escroc international.

Cafea, ursi si concursuri

Ursul care nu stia sa faca nimic

A fost odata un urs care nu stia sa faca nimic. Nu stia sa mearga pe bicicleta, sa conduca o masina, sa aiba o afacere, sa faca fursecuri, sa comande online lucruri, sa foloseasca un computer, sa sarute pasional o ursoaica, sa darame un stejar dintr-o lovitura, sa ia miere din stup fara sa fie intepat de cel putin 10 ori, sa-si faca parul castaniu si matasos, ca-n reclamele pentru samponul ursilor bruneti, sa citeasca fara sa-si miste buzele si multe altele.

Si cum statea el asa ganditor si amarat pe o buturuga, a simtit un miros bun si brun in acelasi timp. Ceva ce-i facea pofta sa se ridice si sa plece. Sa faca altceva decat sa stea si sa se vaite in sinea lui ursuza. A pornit pofticios in cautarea mirosului gustos si a ajuns in fata unei case. La un geam deschis statea un barbat barbos si ochelarist care savura o cana mare de cafea.

- Ce e aia, intreba nepoliticos ursul. 

Barbosul insa nu se intimida si-i turna si ursului o cana de cafea, pentru ca asa sunt cafegii, d-abia asteapta sa imparta o cafea buna cu altcineva si sa stea cu acestia la o vorba, doua.

Si tot vorbind ei, imbatat de parfumul exotic al cafelei si de gustul ei amarui, dulce-aspru, ursul isi deschise sufletul barbosului.

Dupa trei saptamani de la aceasta intamplare, ursul statea  iar pe buturuga lui gandindu-se la viata lui. Dupa trei biciclete rupte sub greutatea lui, barbosul il invatase in sfarsit sa mearga pe bicicleta. Urma sa conduca pentru prima oara in viata lui o Dacie veche si galbena peste doua zile. Si tot peste doua zile barbosul ii planificase o iesire la cafea cu o ursoaica trupesa si bruneta din cartier. 

- E bine, isi spuse ursul, turnandu-si delicat din ibric inca un pic de cafea fierbinte, avand grija sa nu-si friga pernele de la degete.

Eu cred ca minunata cafea din poveste ar putea fi cafeaua Papa Jacques. Nu o puteti gasi in orice magazin, e proaspat-prajita si are un gust extrem de bun si nu v-as povesti de ea daca nu mi-ar placea mie foarte mult. Daca vreti si voi sa vedeti cum e, lasati aici un comentariu. Radu, the coffee-man de la Papa Jacques are 3 pachete de dat cadou asa ca voi face maine dupa-amiaza (joi, 21 aprilie, ora 15) o tragere de sorti si 3 dintre voi vor putea bea cat de curand o cafea buna. 

Sau, daca n-aveti chef de tragere la sorti, va puteti duce sa incercati sau sa cumparati un pachet de la targul cadourilor de la Sala Dalles. Il gasiti pe Radu la parter, prajind de zor cafea.

U de la urechi speciale

Urechile mele au inceput sa se trezeasca la realitate. Ori am din nou auz bun, ori devin varcolac, se stie ca varcolacii au auzul mai fin decat lupii. Am inceput sa aud zgomotul de ac care cade la cativa kilometri, torsul pisoiului intins pe un aparat de aer conditionat pe blocul de vizavi, fosgaitul perilor aspri de mustata ai cetateanului care bea cafea dintr-un paharel de plastic, scartaiturile curelelor de la blugii celor ce merg pe strada. Noaptea ma trezesc cu sentimentul ca sunt in mijlocul unui bombardament atunci cand pica frunzele din lamaiul bolnav si pot sa aud chiar si cum se desurubeaza singur un surub nepotrivit al mesei pe care sta calculatorul.
Sper totusi ca e vorba de o noua super-putere si ca nu devin varcolac. Pe langa multe alte defecte, varcolacii au par sur in urechi si nu vreau sa ma duc sa ma epilez in urechi, cred ca e foarte dureros.

Chef de vorba

Acum nu mai am chiar nici o scuza ca nu scriu. Au trecut sarbatorile, vacanta, ziua mea, lenea etc. Acum e momentul sa scriu mult si furtunos. Despre cum tot raman intr-un anumit lift dintr-un anumit bloc, despre cat de copil devii atunci cand te maturizezi, doar ca depinde de tine daca devii copil bun sau copil rau, care chinuie pe toti din jur, despre extraterestrii de sapun si paianjenii din cuptor, despre cum sa-ti bagi mintile in cap atunci cand nu mai raspund deloc la telefon si tot asa. Singura problema e ca am mai degraba chef de stat la povesti la o bere sau la o tarta mare, mare cu mere, decat de scris.

Noutati in magazin

Din cand in cand scriu povesti mici pentru Povestiri fara filtru. Incepand de maine le vom intinde pe sfoara si la Targul de Sfantul Nicolae de la Muzeul Taranului Roman ( 4 povestiri vin de aici, de pe blog, dar am si una nou-nouta). Le gasiti la pret de covrigi ieftini da' buni.
M-am cam imbolnavit de stres si oboseala. Incerc sa ma vindec prin pictura cu cerneala. Mi-am cumparat si perie speciala de sters cerneala de pe degete.
In ultima vreme am pofta sa fiu cat mai superficiala si neserioasa ( stari extrem de utile atunci cand esti cand foarte obosit de toti si de toate). Pofta asta vine insa la pachet cu o alta pofta: as manca numai capsune si tarte cu capsune si inghetata cu capsune, chiar si friptura cu capsune. {Inca nu pot spune capsuni, chiar daca stiu ca acum e corect si asa :( }
Si acum ca mai e un pic si se termina anul asta pot sa zic ca a fost grrrreu, greu ca o nicovala. Parca am fierarit, nu am trait.

Cum se misca lucrurile

Sunt intr-o perioada foarte cuminte si ma simt ca o galusca intr-o supa cu taietei. Pana cand o sa ma las prinsa intr-o tornada, ma bucur de lucrurile pe care n-am timp sa le apreciez atunci cand sunt prea zbuciumata. Diverse nimicuri: carti pe care le-am lasat neterminate, plante care aveau nevoie de un ghiveci mai mare, retete pe care le stransesem si trebuiau gatite, oameni cu care voiam iar sa vorbesc. Si multa muzica. Ma simt ca un urs care se pregateste de hibernare, dar o altfel de hibernare - ca o petrecere cu invitati putini si speciali si bauturi calde si tari.

Oamenii din povesti sunt mai buni unii cu altii

Povestea mea se petrece in niste vremuri foarte amuzante, in care oamenii au un altfel de piele pe ei si anume materiale cu modele de toate felurile si formele. Nu-s tatuaje, sunt pur si simplu oameni in culori vesele. Un om nu seamana cu altul. Unii au buline albastre cu astronauti rosii, care se invart prin ele, altii sunt rosii de tot si flori de iedera pe degete, unii sunt ca zebrele, altii ca leoparzii, foarte multi au piele ca de pijama: cu ursuleti, rachete sau mingi de fotbal si toata lumea se arata cu degetul pe strada: hahaha, uite-l si pe ala. Dar nimeni nu se considera mai breaz, e o placere sa te uiti la oameni si de curand s-au inventat si modelele care se misca. Daca ai o piele cu iepuri de camp de exemplu, iepurii iti vor alerga pe picioare si maini, se vor opri un pic pe nas, in doua picioare pentru a se uita la soare si poate se vor strange toti in cap, la umbra parului si nu se vor mai misca de acolo. Si daca esti fata si ai un iubit de care esti atat, dar atat de indragostita, doar el iti va cunoaste secretul si te va ciufuli bine-bine, pentru a imprastia iepurii in toate zarile corpului tau.

Entuziasm de vara

Ce bine e cand vezi pescarusi care te studiaza ca pe o curiozitate a naturii, cand dansezi prin casa la 6 dimineata, cand ti-e bine si singur si ne-singur, cand incepi sa scoti sandalele din dulap si palariile de soare din cutie si nu mai exista motive de suparare.
Ma gandeam ieri stand lungita la soare, in timp ce vantul imi arunca perdeaua in cap, la tot ce vreau sa fac in continuare. Sunt atat de multe, dar nu am deloc sentimentul ca sunt prea multe sau n-am timp sau e greu. Si cu cat vreau sa fac mai multe, cu atat apar tot felul de ocazii. E atat de bine sa nu zici nu. Catre toti cei care traiesc cu Nu in casa si-i venereaza trupul negricios si lipicios: habar n-aveti ce pierdeti!

 

 Am uitat sa spun ieri ca am deschis o spalatorie de ochelari. Nu cred ca o sa fac profit, dar e frumos sa speli lentile si  macar o sa am mereu clienti draguti si binevoitori, alesi pe spranceana!