Baiatul cu mingiuta portocalie

   Am zis ca scriu despre baiatul cu mingiuta portocalie, dar am uitat.
A fost asa, ca o metafora despre viata si n-am putut sa nu observ si sa nu spun "uite exact asa e si in viata!".
    In fata mea, pe bulevardul lung si drept, mergea un baiat imbracat foarte ciudat. In partea de sus purta sacou si camasa, ca un baiat care se duce la un eveniment special. In partea de jos avea blugi din aia cu talie pana la genunchi, care-i cadeau mereu din ce in ce mai jos. Niste pantaloni destul de incomozi, nici nu stiu cum mergea. Dar baiatului nu-i pasa de nimic pentru ca se juca cu multa pofta cu o mingiuta mica si portocalie, extrem de saltareata. A avut si pisicul meu o mingiuta gumata din asta, sarea asa de sus incat la un moment a disparut peste marginea balconului si dusa a fost, lasand un gol in sufletul iubitor de mingiute al motanului.
     Baiatul nu facea niciun pas fara sa arunce mingiuta de asfalt. Era clar ca intre ei doi exista o relatie speciala, pe care nimeni nu o va intelege vreodata. Si n-am mai vazut niciodata o mingiuta atat de fidela. Cat a inaintat baiatul pe bulevard, mingiuta a intrat in tufisuri, in curtile unor oameni, sub masini, a ajuns pana in trafic, pe linia de tramvai. Baiatul si-a pierdut de vreo 3 ori increderea ca mingiuta va fi din nou a lui. Dar de fiecare data, mingea a sfidat orice lege a norocului si s-a intors la picioarele baiatului, cuminte si ascultatoare.
     Iar eu m-am gandit ca exact asa stau lucrurile si in realitate. Oamenii si lucrurile care ti se cuvin, care vor sa-ti apartina, vor gasi intotdeauna o cale catre tine, chiar daca tu nu crezi ca asa o sa se intample, simti ca nu meriti, sau nu te mai astepti sa mai apara vreodata in viata ta.

Cadou - cuvantul care deschide toate usile

De vreo 2 ani incoace m-a cuprins febra cadourilor facute fara niciun motiv. Am facut si am primit atat de multe cadouri incat am avut impresia la un moment dat ca am inventat un circuit nou al lucrurilor in natura.
Imi plac cadourile mici, luate din magazine mici si bizare, din orase de provincie, sau pur si simplu de la supermarket. Te duci repede sa cumperi un suc si vezi brusc si o inghetata in forma de raton, nici nu stiai ca exista asa ceva, normal ca trebuie sa o duci repede acasa, in vizuina, la omul care iubeste ciudateniile.
Imi mai plac cadourile medii, cand primesc ceva ce-mi doresc dar tot aman, pentru ca am prostul obicei sa aman lucrurile de care am nevoie. Sunt cadouri care costa ceva mai mult, un parfum cu nume ca Libelula din Paris sau farfurii care prind mereu bine in bucatarie, pentru ca eu nu reusesc sa strang mai mult de 4 farfurii la un loc, genul de c adouri ce nu sunt spontane, dar nu-s nici chiar atat de scumpe incat sa ma simt prost ca le primesc.
Si mi-ar placea sa primesc la un moment dat si cadouri mari, cum sunt "cadourile-experienta" de la Originalo, genul de cadouri pe care le primesc mereu personajele din filme, de care eu insa n-am prea avut parte. Dar nu ma plang, mai e timp. :)

5

Leapsa ( si premiu) de la Luminitza si cinci lucruri pe care le fac cu placere

1) Imi place sa nu ma supar si sa iert si sa nu trantesc usile. Sau sa ma supar dar sa-mi treaca repede, atat de repede incat certatul sa ramana descumpanit. Imi place sa ma pun in pielea celui care face o greseala si sa vad povestile lui care-l fac sa fie asa. Problema e ca atunci cand ma supar, ma cam supar definitiv. Fiecare are in fata mea cam noua vieti de greseli de iertat, cand se duc toate s-a facut negru ecranul. Asta ma cam deranjeaza, imi demonstreaza ca am undeva, bine ascuns, un orgoliu cat un ocean, exact ce nu-mi place sa descopar ca au unii oameni. Ar trebui sa inteleg, nu sa iert, de fapt.

2) Imi place sa tin un jurnal al lucrurilor mici, pe hartie, despre diverse culori, lucruri, intamplari fara sens si final pe care le-am vazut. Imi place sa nu tin un jurnal zilnic, ca sa nu ma simt obligata sa scriu si sa observ.

3) Imi plac oamenii care ma plac in diverse roluri, care vor sa ma vada si acasa la mine si acasa la ei si in oras si la film si pe net si undeva, aiurea, pe un camp sau un drum prafuit. Ca nici eu n-am putut sa plac un om intr-o singura dimensiune si nu vreau nici eu sa fiu placuta pe bucati.

4) Imi place sa spal vasele si sa vad chiuveta alba si goala.

5) Imi place sa beau vin rosu.

Si dau mai departe tuturor celor care sunt ca mine, celor care nu sunt deloc ca mine si celor care sunt asa si asa fata de mine.

Ia-l acasa pe Robert Redford

Fotografii de Vlad Birdu

Deocamdata nu stie sa vorbeasca. Daca ar vorbi sunt convinsa ca ar avea de spus foarte multe. Dupa cum se uita pe geam pare ca stie destul de multa astronomie si sunt convinsa ca oricine il va lua acasa, va castiga un partener de discutii desavarsit ce detine arta conversatiei la perfectie. In plus e un mic gentleman tare ingrijit si cuminte, cand cade dupa calorifer isi curata intotdeauna hainele.
Deocamdata se odihneste intr-o resedinta de protocol, dar are mare, mare nevoie de o casa a lui.

Nu vi se pare ca seamana un pic cu Robert Redford? Nu vreti sa aveti un mic Robert Redford alergand prin casa?

LE: Si gata, fermecatorul Robert ( sau Roberta, ca nu stim sigur ce e) a gasit-o pe Irina. Se vor muta impreuna si se vor iubi si happy end.
LLE: Si e fetita. Acum Robert Redford a devenit Matilda.

Supa ca declaratie de dragoste

Sper ca la un moment dat sa-mi doresc si sa am ocazia sa gatesc supa perfecta, supa vietii mele. Va fi o reteta clasica, probabil cu taietei facuti in casa sau cu galuste mari si pufoase ca norii vorbitori din cartile pentru copii. Va fi pentru cineva pe care il voi iubi ca-n filme, pentru ca nu faci supa pentru oricine, oricand si doar asa, ca sa te afli in treaba. Supa trebuie facuta pe un aragaz oarecum patat, deloc perfect curat, cu ochiuri nici prea mari, nici prea mici, trebuie sa pluteasca prin ea stele galbene si planete din patrunjel si apoi pusa intr-o farfurie alba, in fata cuiva care va aprecia asa cum trebuie cea mai perfecta supa din lume. Cred ca e cel mai frumos mod de a-ti declara dragostea pentru cineva; nu cu un pahar de vin, sampanie sau gin, ci cu o farfurie cu margini dantelate plina ochi de supa fierbinte.

Nu uitati de Soupnights, proiect pus la cale de Tara. In seara asta gatesc Dan Dumitrescu si Gianina Corondan, sambata gatesc eu impreuna cu baietii de la Vita de Vie si duminica Adi si Liana Stanciu. Vom vinde supa si vom strange bani pentru sectia de oncologie pediatrica a Spitalului Clinic Marie Curie. Supa va iesi sigur foarte buna pentru ca va fi de fata si o maestra a supelor, Violeta de la Violeta's Vintage Kitchen.

Robotelul care nu cerea niciodata indicatii

Un proiect foarte interesant.
Tweenbots sunt robotei ce calatoresc prin oras, bazandu-se pe ajutorul oamenilor de pe strada. Destinatia lor e scrisa pe steag, ei stiu sa mearga doar inainte, in linie dreapta, dar pana acum nu s-a impotmolit niciunul in vreo groapa.
Experimentul asta artistic ma face sa mi-l imaginez intr-un mod foarte optimist in Bucuresti. Imi si imaginez un robotel din asta mergand vitejeste prin zona pietei Obor. Cineva i-ar vinde un telefon mobil, o precupeata i-ar da un mar asa, doar pentru ca e dragut, cineva l-ar salva de niste caini nemanierati, altcineva i-ar da indicatiile corecte la metrou, la Victoriei, unde e foarte complicat, poate chiar l-ar conduce pana afara, la suprafata.
Si cand ma gandesc ca robotelul ar ajunge neatins la destinatie, ma bazez si pe o alta intamplare. Am vazut acum putina vreme un caine mic, care sigur avea stapan, ce facea cumparaturile pentru cineva si ducea un pachet nou-nout de biscuiti in gura. Pe care nu a incercat nimeni sa i-l fure.

Verde

Pentru ca ma gandeam ieri ca am ajuns sa ma bucur de niste tufe puse pe marginea soselei ca de un cadou facut special pentru mine.
Pentru ca trebuie sa ma dau vara cu crema cu crema cu protectie solara inainte sa ies din casa, altfel ma umplu de pete.
Pentru ca se rad de pe fata pamantului parcuri si se ridica cladiri monstruoase si uneori ma zapacesc si ma intristez in atata gri.
Pentru ca in jurul nostru e foarte, foarte, foarte mult gunoi (d-abia astept sa scriu postul urmator, voi povesti o intamplare draguta, dar plina de gunoi :))
Si pentru ca e un ONG transparent si serios.
Eu m-am hotarat sa dau 2% pentru Mai Mult Verde.
Daca vreti sa ne sprijiniti, trimiteti si voi clipul mai departe :)