Cand eram mica am crescut intr-un bloc turn, de 11 etaje si cand priveam pe fereastra nu vedeam nici o casa in fata ochilor. Doar orasul si cerul. Apoi m-am mutat la etajul 8, iar in fata mea aveam un alt bloc.
Daca ma uitam pe geam vedeam drept in casa vecinilor de vizavi. Si ei la fel, se puteau uita oricand voiau in casa mea. Si erau mereu la geam! Nu aveam jaluzele, asa ca trebuia sa trag perdelele. Daca voiai sa mai stai si tu la geam, la aer curat dadeai de fetele lor si invariabil te retrageai, pentru ca te simteai aiurea.
Acolo locuieste Cezarica, cel mai rau copil al cartierului. Am fost martora cresterii si "decaderii lui". Din copilul care facea scandal pe strada, dand cu bicicleta peste alti copii si apoi apeland la bunica daca voia sa dea cineva in el. Vara, pe geam, navaleau injuraturile lui savuroase, de om mare. Intotdeauna Cezarica a stiut cele mai urate vorbe. Iar Marian, prietenul lui, avea cele mai urate porecle. Iarna era cel ce se indeletnicea cu aruncatul de petarde in capul trecatorilor si cu cornete in apartamentele vecinilor. De nu stiu cate ori l-am vazut cum incerca sa arunce cu diverse lucruri la noi pe geam. Din pacate pentru el, geamul nostru era prea departe totusi si el nu avea atata putere.
Evident Cezarica a crescut si evident prostiile s-au intetit. Si evident era batut mar de parinti. Vara cel putin, incercam sa dorm dar nu puteam din cauza urletelor lui Cezarica in care maica-sa dadea ca intr-un sac. El striga "nu mai fac". Dar mai facea, pentru ca a inceput sa vina si Politia sa-l ia la intrebari acasa. Pentru ca atunci cand un Cezarica de genul asta creste, el devine delicvent.
Nu stiu ce se mai intampla cu Cezarica pentru ca mi-am pus jaluzele albe, pe care le las mereu trase. Am lumina fara sa mai trebuiasca sa vad in casa vecinilor. Astept insa sa vina vara si sa aud din nou urletele si injuraturile din apartamentul de vizavi.
Ingrozitoare blocurile astea, fara pic de intimitate. La baie auzi toate certurile celor din alte apartamente, chiar si din scara de langa. Te despart de niste oameni pe care nu ai vrea niciodata sa ii cunosti niste pereti ingrozitor de subtiri. Ti se baga pur si simplu pe gat persoane, zgomote, respiratii, cuvinte care-ti invadeaza viata.
Cand eram mica mi se parea grozav sa ma duc in baie sa fac ca Tarzan. Si era misto ca intotdeauna se gasea cate un destept care sa-mi raspunda la strigatul razboinic. Acum nu mi se mai pare grozav cand aud cate o mama care isi injura copilul pentru ca nu vrea sa faca baie. Sau oamenii care-si inchid pisicile sau cainii in baie cand pleaca de acasa, lasand animalele sa planga, sa miaune si sa schelalaie pana cand iti iei geaca si geanta si o stergi de acasa.