link
Sunday, April 30, 2006
Ce te faci cand ai maini gigantice, uriase? Mai lipsesc manusile albe de mickey mouse. De cand m-am lasat definitiv de fumat nu prea mai stiu ce sa fac cu mainile. Parca sunt in plus, le simt mari si stangace, atunci cand sunt in oras si socializez.
( Da, m-am lasat de fumat definitiv. Nu prea mai am cum sa ma reapuc. In ritmul in care fumam as fi ajuns sa seman cu o mumie galbena, cu maini pline de funingine).
Thursday, April 27, 2006
Long Overdue
A library in Portland Maine is turning unloved tomes into a lending library of art. Called Long Overdue, it includes the Candy Dish where you check out a book that’s had a bowl drilled into it, filled with sweets. You can eat them all, but then you must return the book with your favorite treats tucked into its pages. And the book insists that the only people who can snack on its contents are those who’ve checked it out.
Megan Dunn - The book bracelet
Susan Winn - Field of greens
Susan Winn turned Walt Whitman’s epic (and awesome) poem Leaves of Grass literally into that, a tiny volume whose pages have been turned into individual little blades of paper as grass. And if you’re in the US you can take out the books on interlibrary loan.
read more here
:)
A fost de ajuns doar sa vad un film ca sa ies din starea sumbra in care ma bagasem singura zilele astea: "Singing in the rain". Pe care l-am vazut de vreun milion de ori dar doar acum a avut asupra mea efect terapeutic. Habar n-am de ce m-a inveselit atat de tare!
Asa ca azi sunt din nou senina, am inceput sa fumez mere ( adica mananc un mar in loc sa fumez o tigara) si am parul mai cret ca niciodata ( semn de mare fericire, cu cat sunt mai nefericita cu atat este mai drept parul meu). Prin urmare astazi nu voi mai scrie nici un post cu titlul: "Draga domnule (doamna) care ati inventat o anumita melodie" cum notase secretara mea in agenda.
Si tot azi am mai adaugat un domn in colectia mea vizuala de domni imbracati ciudat vazuti pe strada. Avea un papion de culoarea curcubeului, care semana cu un fluture oprit pe gat. Dar de departe cel mai dragut domn din colectie de pana acum este un mosulet simpatic care avea o cravata cu ursi koala si crocodili.
In plus masa din sala de sedinte este plina de ciocolata de toate felurile!
I love thursdays!
Asa ca azi sunt din nou senina, am inceput sa fumez mere ( adica mananc un mar in loc sa fumez o tigara) si am parul mai cret ca niciodata ( semn de mare fericire, cu cat sunt mai nefericita cu atat este mai drept parul meu). Prin urmare astazi nu voi mai scrie nici un post cu titlul: "Draga domnule (doamna) care ati inventat o anumita melodie" cum notase secretara mea in agenda.
Si tot azi am mai adaugat un domn in colectia mea vizuala de domni imbracati ciudat vazuti pe strada. Avea un papion de culoarea curcubeului, care semana cu un fluture oprit pe gat. Dar de departe cel mai dragut domn din colectie de pana acum este un mosulet simpatic care avea o cravata cu ursi koala si crocodili.
In plus masa din sala de sedinte este plina de ciocolata de toate felurile!
I love thursdays!
Tuesday, April 25, 2006
Cheese box
link
Nu am avut niciodata o pasiune pentru cutiute muzicale, poate si pentru ca pana acum am avut numai cutiute muzicale nebune, care incepeau sa cante in mijlocul noptii de-mi sarea inima sub pat de frica. Dar cutiuta asta pare minunata!
Draga domnule (sau doamna) care ati facut un anumit parfum,
Stiati ca daca dumneavoastra nu faceati un anumit parfum eu nu-l mai cumparam si nu ma mai dadeam cu el si acum nu-mi mai amintea de nimic pentru ca daca nu ar fi fost parfumul dumnevoastra poate nu ma mai intalneam cu cineva si astfel nu mai lasam lucrurile in aer cu acel cineva si acum as fi fost fericita, scriind nuvele despre fetite de morari, cu ochi exoftalmici si nu aveam starea aceasta pe care nimeni nu o poate numi fericire, pentru ca este o stare urata, neagra si are mirosul parfumului dumneavoastra, parfum care imi placea atat de mult in trecut?
Dar nu - a trebuit sa inventati parfumul! Este numai vina dumneavoastra,
Fara respect,
A dumneavoastra X
PS: Stati in laboratorul dumneavoastra echipat cu de toate, imbracati in halate albe, imaculate si creati tot felul de licori si apoi noi ne dam cu ele si putin va pasa ca din cauza licorilor voastre noi uitam apoi mult mai greu.
Dar nu - a trebuit sa inventati parfumul! Este numai vina dumneavoastra,
Fara respect,
A dumneavoastra X
PS: Stati in laboratorul dumneavoastra echipat cu de toate, imbracati in halate albe, imaculate si creati tot felul de licori si apoi noi ne dam cu ele si putin va pasa ca din cauza licorilor voastre noi uitam apoi mult mai greu.
Monday, April 24, 2006
Cei mici vor fi cei dintai!
De ce nu-mi plac mesele in familie? Un motiv ar putea fi si acela ca fiind cea mai mica am fost mereu asezata la masa in cele mai imposibile locuri si colturi. Pentru ca "esti cea mai mica si incapi". Motiv straniu pentru ca desi eram mereu cea mai mica ( si ca varsta, inaltime si kilograme putine) eram asezata in locuri din care pur si simplu nu ajungeam la masa. Sunt unele canapele care fiind foarte folosite formeaza o asa numita "groapa". Ei bine daca esti si mic si stai si in groapa respectiva este clar ca nu vei avea cum sa ajungi la farfurie.
Asa ca eu am fost mereu asezata in cele mai incomode colturi ale mesei. Asta daca nu eram asezata chiar la colt, unde toata lumea radea superstitios: "Hihi, Irene sta la colt. N-o sa se mai casatoreasca". Anul asta am fost aseazata intr-un loc unde trebuia sa tin picioarele intr-un fel de pozitie de yoga ( pentru avansati) si fiind un loc foarte jos, masa era la nivelul umerilor mei. Trebuia sa tin mainile in sus ca sa pot manca. Plus ca in fata mea fusese asezat un morman de mancare din cauza caruia eu nu ma mai vedeam deloc. Ar fi trebuit sa trimit rachete de semnalizare ca sa se observe ca dupa mormanul de mancare se afla o fiinta vie, care doreste sa participe la discutii.
Asa ca m-am rasculat! Am declarat ca de anul acesta nu mai accept sa stau in locurile dubioase si promiscue ale mesei. Asa ca am fost asezata in singurul loc de la masa de unde nu se putea vedea la televizor! Dar macar este un pas inainte. Imi fac loc spre scaunul suprem: cel din capul mesei.
Asa ca eu am fost mereu asezata in cele mai incomode colturi ale mesei. Asta daca nu eram asezata chiar la colt, unde toata lumea radea superstitios: "Hihi, Irene sta la colt. N-o sa se mai casatoreasca". Anul asta am fost aseazata intr-un loc unde trebuia sa tin picioarele intr-un fel de pozitie de yoga ( pentru avansati) si fiind un loc foarte jos, masa era la nivelul umerilor mei. Trebuia sa tin mainile in sus ca sa pot manca. Plus ca in fata mea fusese asezat un morman de mancare din cauza caruia eu nu ma mai vedeam deloc. Ar fi trebuit sa trimit rachete de semnalizare ca sa se observe ca dupa mormanul de mancare se afla o fiinta vie, care doreste sa participe la discutii.
Asa ca m-am rasculat! Am declarat ca de anul acesta nu mai accept sa stau in locurile dubioase si promiscue ale mesei. Asa ca am fost asezata in singurul loc de la masa de unde nu se putea vedea la televizor! Dar macar este un pas inainte. Imi fac loc spre scaunul suprem: cel din capul mesei.
Sunday, April 23, 2006
Subscribe to:
Posts (Atom)